Cătălin Lungu este conferențiar la UTCB și a fost timp de 7 ani profesor invitat la Universitatea ENSE3 din Grenoble, Franța. Este specializat în simularea dinamică a sistemelor de instalații, eficiență energetică și în proiectarea nZEB. Este prim-vicepreședinte al AIIR din 2020, președinte al OAER din 2018 și președinte al Federației Europene a Asociațiilor Naționale de Ingineri de HVAC – REHVA, din 2022.

Dr. Lungu a fost președintele comitetului de organizare al Congresului Mondial HVAC CLIMA 2019. Este/a fost manager de proiect pentru 5 proiecte de cercetare și membru în alte 4, inclusiv managerul proiectului UTCB de revizuire a metodologiei de calcul al performanței energetice a clădirilor Mc001, conform noului set de standarde EPB (Energy Performance of Buildings). Este membru în 5 comitete de standardizare ASRO și 1 ISO.

În calitate de autor principal sau coautor, Dr. Lungu a publicat 6 cărți și peste 50 de articole științifice sau tehnice.

Odată cu participarea acestuia la evenimentul The BIM Challenge, am fost interesați să aflăm mai multe despre provocările din industria construcțiilor și a digitalizării, despre responsabilitățile sociale OAER, cultura construcțiilor de calitate și nu numai.

Este o perioadă atât de interesantă în lumea construcțiilor, o industrie care a trecut prin atâtea cicluri, de la criză economică, pandemie, inflație sau lipsă severă de personal. Provocări pe care dumneavoastră le-ați urmărit îndeaproape în tot acest timp. Care este însă perspectiva industriei construcțiilor de astăzi? Care sunt cele mai actuale provocări?

În prezent, sunt cel puțin două tendințe majore în industria construcțiilor cauzate, pe de o parte, de lipsa tot mai acută a materiilor prime, și pe de altă parte, de preocupările privind implementarea la nivel european a multor obligații legislative și normative, unele chiar severe. Acestea vor conduce încet, dar sigur acest sector către o reducere reală a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), către sustenabilitate. De aici rezultă o serie de provocări pe care orice companie de construcții va fi obligată să o depășească dacă dorește să rămână pe piață, cu riscul scăderii profitului în condițiile actuale (presiuni reminiscente de la pandemia de COVID-19 sau cele intense cauzate de conflictul dintre Ucraina și Rusia).

Cum a evoluat activitatea de construcții în 2023 și cum credeți că se va dezvolta aceasta până la sfârșitul lui 2024 și în anii următori?

Cred că la această întrebare s-ar putea răspunde pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică. Din câte am citit, tendințele sunt de creștere lentă a activităților din construcții (2024 față de 2023 și anii precedenți), cu diferențe mari între diverse sectoare: construcții rezidențiale, construcții nerezidențiale sau alte tipuri de construcții (inginerești, etc). În continuare, dezvoltarea acestui domeniu depinde în mod esențial de două aspecte: amploarea investițiilor din fonduri publice în construcții și păstrarea avantajelor competitive ale acestui sector, mai exact, în acest caz, la păstrarea facilităților fiscale ale firmelor de construcții, facilități importante pentru asigurarea adecvată cu forță de muncă.

Chiar și în aceste condiții, nu cred că evoluția industriei construcțiilor va fi una liniștită, ținând cont de lipsa de specialiști de înaltă calificare, mai ales ingineri și maiștri, și luând în considerare exigențele tot mai ridicate în privința calității în construcții. Ca să ne exprimăm matematic, existența fondurilor de investiții este o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru dezvoltare. Și dacă ținem cont de sincopele și întârzierile din PNRR sau alte programe europene de finanțare din domeniul construcțiilor, aș spune că avem nevoie de două Românii ca să putem menține ritmul de dezvoltare și să putem respecta termenele din proiectele dezvoltate cu fonduri publice (europene sau naționale).

Ce programe sau servicii oferă OAER sau REHVA pentru a ajuta antreprenorii, constructorii sau inginerii să prospere în industrie?

La nivel național, OAER (www.oaer.ro) este cea mai importantă asociație profesională care este conectată la tematica privind performanța energetică a clădirilor din România. OAER oferă cursuri de pregătire profesională pentru ca specialiștii eligibili să devină auditori energetici pentru clădiri, sau cursuri pentru pregătirea continuă a celor care sunt deja atestați.

În oferta OAER de cursuri există și cursuri pentru proiectanții de clădiri NZEB, pentru evaluatorii SRI (indicatorul Smart Readiness, prin care se evaluează nivelul de utilizare într-o clădire a tehnologiilor digitale) sau pentru utilizarea corectă a softului dezvoltat de noi, ENERG+. Acest soft vine în întâmpinarea atât a auditorilor energetici, dar și a proiectanților de clădiri ca să poată elabora foarte operativ certificate de performanță energetică, rapoarte de audit energetic, sau rapoarte de conformare NZEB, conform prevederilor reglementarii Mc001-2022 Metodologia de calcul a performanței energetice a clădirilor.

Federația Europeană a Asociațiilor de Ingineri de Instalații, REHVA, este organismul din care face parte și AIIR, ca asociație reprezentativă a României. OAER este membru asociat la REHVA. Aceasta federație europeană ne permite nouă, ca asociații naționale, să păstrăm legătura cu toate organismele legiuitoare la nivel european, să participăm la proiecte europene de cercetare și să influențăm anumite decizii tehnice din domeniul instalațiilor și al performanței energetice a clădirilor care se iau la nivelul instituțiilor europene, astfel încât să putem implementa aceste decizii ținând cont și de specificul național.

În plus, REHVA are o arhivă impresionantă de ghiduri tehnice în domeniul nostru de activitate, o revistă gratuită cu articole tehnice foarte utile. Propune, de asemenea, o serie de cursuri cu impact major în pregătirea la nivel superior a inginerilor și arhitecților.

Considerați că OAER are o responsabilitate socială de a promova o abordare cu emisii scăzute de carbon? Cum tratați o astfel de inițiativă?

OAER este implicat în mai multe proiecte prin care se abordează, în profunzime, problema reducerii emisiilor de GES. Spre exemplu, lucrăm în prezent, împreună cu UTCB, la actualizarea « Ghidului de bună practică pentru atingerea nivelurilor optime, din punct de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică a diverselor categorii de clădiri », o altă reglementare tehnică importantă pentru respectarea, în proiectele de clădiri, a celor mai sustenabile soluții, dar care să fie și optime din punct de vedere financiar.

Tot ca o manifestare a responsabilității sociale, OAER organizează conferințe la care sunt invitați specialiști de renume național și internațional, concursuri pentru elevi și studenți, acordă burse pentru studenții performanți care sunt dedicați problemelor de sustenabilitate, digitalizare și calitate a mediului interior din clădiri.

Cum ați văzut abordarea organizatorilor Jocurilor Olimpice în materie de sisteme de aer condiționat? Dacă Parisul plănuia să organizeze cea mai verde olimpiadă, iată, au fost nevoiți în cele din urmă, să cedeze presiunilor și să instaleze 2,500 de sisteme de aer condiționat. Cum ați fi tratat dumneavoastră problema?

Cu natura, cu clima în particular, nu ne putem măsura forțele. Temperaturile exterioare ridicate nu pot fi combătute în clădiri decât utilizând sisteme de climatizare adecvate. În prezent, tehnologia nu ne permite prea multe opțiuni ecologice care să conducă la respectarea condițiilor de calitate a mediului interior. Altfel spus, nu există soluții miraculoase.

Dar există, din fericire, sistemele hibride de instalații (dau doar un exemplu : aparat de climatizare bazat pe tehnologia absorbției cu NH3 sau LiBr care poate utiliza căldura soarelui), dar și aparatele și dispozitivele de automatizare și reglare a instalațiilor de climatizare (sau dacă vreți BEMS-urile adică building management energy systems), care ne pot asista în gestionarea eficientă a consumului de energie, astfel încât să consumăm doar cât e nevoie și doar când e nevoie. Sunt convins că soluția de climatizare de la JO Paris a fost un compromis al organizatorilor, care nu au avut un potențial furnizor al unor sisteme de climatizare care să fie și ecologice, avantajoase financiar, dar și livrate în timp util.

Care sunt unele dintre cele mai frecvente bariere pe care le-ați observat în calea companiilor care adoptă digitalizarea? Ce pași pot face acestea pentru a stimula inovația și a sprijini adoptarea de noi tehnologii?

Barierele digitalizării sunt diversificate de la companie la companie. Sunt destul de sigur că rezistența la schimbare a managerilor (mai ales a celor peste 50-55 de ani), lipsa timpului pentru pregătirea angajaților și lipsa unui proiect public coerent care să încurajeze transformarea digitală a companiilor din construcții sunt cele mai vizibile și întâlnite.

Soluțiile pot veni din interiorul companiilor, cum ar fi restricționarea numărului de locuri de muncă pentru cei care nu sunt pregătiți pentru transformarea digitală sau oferirea unor programe de training în domeniul digital. Dar soluțiile care să conducă la o transformare masivă trebuie să fie gândite la nivel guvernamental și să implice o orientare preferențială treptată către serviciile și lucrările companiilor care deja sunt pregătite. Și aici dau un exemplu: includerea în caietele de sarcini de la licitații a unor bonusuri pentru companiile care pot proiecta, executa, monitoriza s.a.m.d. în sistem BIM.

Cum a început acest sector să îmbrățișeze sustenabilitatea? Construirea „verde” este o provocare sau o oportunitate?

Sustenabilitatea este un termen relativ vechi, folosit pentru prima oară la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în legătură cu gestionarea resurselor naturale și a mediului înconjurător. Totuși, conceptul modern al sustenabilității, așa cum îl cunoaștem astăzi, s-a conturat mai bine începând cu anii 1980.

Un punct de referință important este raportul Brundtland publicat în 1987 de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED), care a definit dezvoltarea sustenabilă ca fiind „dezvoltarea care satisface nevoile generației prezente fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.”

Aceasta este una dintre cele mai cunoscute și utilizate definiții ale termenului de sustenabilitate în contextul politicilor globale și al strategiilor de dezvoltare. Deși rădăcinile conceptului au apărut mult mai devreme, termenul a început să fie folosit la scară largă în deceniile recente, odată cu creșterea conștientizării problemelor ecologice și sociale globale.

În viziunea mea, construcțiile „verzi” nu mai sunt de ani buni, poate peste 10, o provocare. Dacă mă gândesc că orice construcție verde se realizează pe baza unei analize economice pe toata durata ei de viață, minimizându-se costul global al clădirii, atunci e clar că vorbim de oportunități. Oportunități pentru care investim mai mult, într-adevăr, dar pentru care obținem în timp atât avantaje ecologice, cât și avantaje financiare nete după o anumită perioadă de utilizare. Și peste foarte puțini ani, construcțiile sustenabile vor fi obligatorii, așa cum e deja stipulat în noua Directivă Europeană EPBD, intrată în vigoare în mai 2024, care va trebui transpusă în legislația din România până în mai 2026.

Cine ar trebui să stimuleze cultura construcțiilor de calitate și de ce?

Aici e vorba atât de standardele de calitate obligatorii, definite în legea 10/1995, cu toate modificările și completările ulterioare, cât și de cele voluntare. Fiecare din cele două tipuri au promotori diferiți. Standardele obligatorii trebuie stimulate și mai ales verificate de instituțiile abilitate. Standardele voluntare, superioare celor obligatorii, sunt stimulate doar de cererea clienților.

Din păcate, în România avem prea multe clădiri noi sau existente reabilitate, care nu respectă nici măcar condițiile minime obligatorii, dezvoltatorii și constructorii fiind ghidați după principiul „efort minim, profit maxim”, într-o piață în care instituțiile însărcinate cu supravegherea privind calitatea serviciilor și lucrărilor din construcții sunt debordate atât de problemele lor proprii, dar și de cele efective, din piață.

Cum arată România din sufletul dumneavoastră și cum se prezintă cea din fața ochilor? Ce măsuri ar trebui luate, poate infrastructural, energetic, sau tehnologic, pentru ca imaginile celor două să se apropie?

Din păcate, diferențele dintre cele două Românii sunt mari, în sens negativ, și nu se pot diminua decât dacă deciziile se vor lua pe baza principiului „meritocrației”, urmărind mai puțin interesul propriu și dând importanța cuvenită interesului social, profesional.

Trăim într-o țară în care valorile umane și profesionale sunt atent izolate și desconsiderate, catalogate de decidenții noștri ca niște amenințări pentru interesele personale și de grup. Asta ne conduce spre un progres mult mai lent decât cel dorit de noi toți, ba chiar la stagnare și regres. Noroc cu fondurile europene a căror utilizare impune anumite condiții minimale, legi și reglementări mai corecte și coerente, transparență și monitorizare. Avem șansa să învățăm și să aplicăm valorile occidentale, fie că e vorba de educație, de proiectarea sau execuția construcțiilor.

E posibil ca banii europeni să influențeze și schimbarea de mentalitate, care va urma celorlalte schimbări de tehnologie, de infrastructură etc., și care va consolida dezvoltarea națională și va conduce spre civilizarea nației române.

În opinia dumneavoastră, ce investiții în sectorul construcțiilor sunt de maximă urgență?

Cred că ce se întâmplă acum e pe direcția bună în privința investițiilor din construcții. Autostrăzi, spitale, școli, adică investiții în dezvoltarea infrastructurii care să asigure ulterior dezvoltarea României în toate sectoarele economiei. Problema va fi cât de repede putem absorbi fondurile europene puse la dispoziție de Uniunea Europeană și cât de răbdători vor fi cei de la Comisia Europeană cu ritmul lent de implementare a proiectelor finanțate. Cât timp ne facem bine temele, durata devine o chestiune secundară.

Sunteți susținător al evenimentului The BIM Challenge. Ne puteți spune ce așteptări aveți de la acest eveniment?

Participăm pentru prima oară la acest eveniment, fiind cuceriți de obiectivele organizatorilor: pregătirea digitală a specialiștilor și studenților, mixarea utilului cu plăcutul, oferirea unor oportunități de schimb de experiență cu invitați din străinătate sau din companii majore din domeniul construcțiilor, unii chiar susținători OAER sau AIIR. Dacă vom putea aduce plusvaloare prin participarea noastră, dacă vom putea implica membri OAER sau AIIR în acest eveniment care apoi să laude decizia noastră de a susține The BIM Challenge, atunci ne vom declara foarte mulțumiți.

Cu experiența dumneavoastră vastă în sectorul construcțiilor, ce sfaturi le-ați oferi antreprenorilor aspiranți care doresc să aibă un impact în acest domeniu?

Să investească în pregătirea continuă a angajaților, indiferent că e vorba de eficiență energetică, digitalizare, BIM sau alte domenii tehnologice de vârf, să nu se mai gândească la profit pe termen scurt care se bazează în general pe rabatul la calitate și, în final, dar nu în ultimul rând, să acorde încredere asociațiilor profesionale care au rol dominant în orice domeniu de activitate pentru atingerea nivelului maxim de calitate.