O scurtă introducere în sectorul naval din România

Industria construcțiilor navale din România, cu rădăcinile sale datând de la începutul anilor 1900 și locația strategică la Dunăre și Marea Neagră, joacă un rol crucial în economia și ocuparea forței de muncă în regiunea de Sud-Est a țării.

Primul șantier naval la Dunăre care a dat faliment a fost Șantierul Naval Giurgiu, înainte de anul 2000, iar al doilea a fost Navol Oltenița, care a falimentat în 2006.

Cu excepția Șantierului Naval de la Drobeta Turnu-Severin, toate celelalte șantiere navale din țară au fost privatizate, în contextul în care industria de profil din Uniunea Europeană a preferat să transfere mare parte din capacitățile de producție către țări din Europa Centrală și de Est. A fost un avantaj pentru șantierele românești, care au trecut la construcția de corpuri de nave, fără însă a le echipa complet, cum se făcea înainte de 1990. Practic, șantierele navale românești au efectuat munca brută, echipamentele sofisticate de propulsie și navigație fiind fabricate în Uniunea Europeană.

Deși numărul companiilor navale românești ce construiesc diverse tipuri de nave a scăzut, oportunitățile constau în proiecte de colaborare pentru creșterea inovației și sprijinirea tranziției ecologice în Uniunea Europeană. Într-adevăr, provocări sunt de tot felul, de la tensiunile geopolitice la creșterea prețurilor, penuria forței de muncă, sau legi noi adoptate.

De menționat este cazul șantierului naval Mangalia, unde Damen a cerut rezilierea acordului de asociere cu partenerul român după ce a pierdut controlul operațional și acuză statul de încălcarea contractului. Printr-o lege adoptată recent de Parlament, companiile aflate în situația Damen Shipyards Mangalia, cu acționar majoritar de stat, dar cu control operațional privat, nu mai sunt exceptate de la legislația locală a guvernanței corporative a întreprinderilor publice.

Dar modernizarea facilităților pentru construcția de nave ecologice ar putea contribui semnificativ la întinerirea sectorului construcțiilor navale din țară, aliniindu-se totodată la tendințele de mediu și progresele tehnologice.

Unele dintre cele mai mari companii din industria șantierele navale sunt Damen Shipyard Galați, Damen Shipyards Mangalia, Vard Brăila, Vard Tulcea și Șantierul Naval Constanța, sectorul construcțiilor navale din România învârtindu-se în principal în jurul fabricării de nave mici și mijlocii, inclusiv nave offshore și marine, șlepuri, containere, tancuri chimice și nave de pescuit.

Cu toate acestea, ne interesează să aflăm câte șantiere navale sunt în construcție de la începutul anului, ce proiecte se monitorizează în acest domeniu, și ce investiții implică acestea.

Șantiere navale de la începutul anului – 17 proiecte de renovări și reparații

Șantierele navale din România sunt situate pe Dunăre și la Marea Neagră. Conform Victa, de la începutul anului se monitorizează 27 de investiții în acest sector. Aceste proiecte însumează o valoare pe șantier de aproximativ 3,39 miliarde RON, pe o suprafață de 15,371 mp.

Statul român finanțează 26 de proiecte, pe când singurul proiect privat prevede construirea unei facilități de depozitare în portul Constanța. Valoarea este estimată la 4,50 milioane RON, însă nu se cunoaște suprafața lui. (vezi P392456 în Victa)

63% din proiecte (17) sunt de renovare și reparații, cu o valoare estimată la 2,65 miliarde RON și 4,130 mp. Din acestea, putem menționa:

• Reabilitarea liniei de apărare la Dunăre. La data de 31 iulie, s-a atribuit contractul de proiectare tehnică, ofertantele câștigătoare fiind firmele Aquaproiect SA(1991) și JBA Consult Europe SRL (2017). Valoarea contractului este de 1,5 milioane lei. (vezi P371802)
  
  
• Restaurarea și re-naturarea zonei de bifurcație a brațului Bala pentru asigurarea condițiilor de navigație și de protecție a mediului pe Dunăre. Ofertele de atribuire a contractului pentru execuția lucrărilor au fost transmise pe 5 august. (vezi P398818)
  
  
• Modernizarea canalelor navigabile ale Dunării. Ofertele pentru proiectare tehnică și antrepriză aferentă sunt valabile până la 9 noiembrie 2024. (vezi P393548)

Alte 7 proiecte reprezintă construcții noi, ce totalizează o investiție de aproape 342,06 milioane mp și o suprafață pe șantier de 11,241 mp.

Putem enumera aici proiectele:

• Apărări de maluri pe Canalul Sulina – Etapa finală. La data de 27 august a fost înscrisă în SICAP procedura de atribuire a contractului de execuție lucrări. Ofertele pot fi depuse până la 7 octombrie, ora 15:00 (vezi P402231)
  
  
• Dezvoltarea portului TEN-T Core – terminal trimodal. Procedura de atribuire a contractului pentru proiectare este încă în desfășurare. (vezi P389063)
  
  
• Terminal de produse petroliere, 8 rezervoare cu capacitate de stocare 31,500 tone – JT Terminal. La data de 8 august, prima fază a proiectului, respectiv etapa de infrastructură, a fost finalizată în primăvara acestui an, iar odată cu finalizarea lucrărilor a fost închis și contractul de finanțare obținut din fonduri europene nerambursabile prin Programul Operațional Infrastructura Mare (POIM). (vezi P369697)

În plus, 3 proiecte implică modernizări și extinderi, cu o valoare estimată la 397,21 milioane RON.

Concluzie

În timp ce România aderă la directivele și politicile Uniunii Europene, inițiativelor guvernamentale le lipsește un set bine definit și cuprinzător de industrii și politici structurale care vizează în mod specific sectorul construcțiilor navale. Țara nu are nici un politică socială sau de muncă vizată pentru angajații din acest sector.

Ar trebui încurajate parteneriate între șantierele navale, instituțiile academice și centrele de cercetare, îmbunătățind astfel eficiența firmelor românești și obținând acces mai ușor la finanțare.