Pe 31 martie 2024, România avea 84,225 de copii cu dizabilități, cu peste 8,000 de copii mai mulți decât în 2020, conform statisticilor transmise de Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție. Cu toate acestea, în școlile de masă, numărul cadrelor didactice pentru lucrul cu copii cu dizabilități sau cerințe educaționale speciale (CES) este redus.

În plus, majoritatea școlilor publice prezintă bariere fizice ce limitează accesul copiilor, respectiv persoanelor cu dizabilități. Fie că ne referim la mânere de uși inaccesibile, rampe abrupte, bariere pentru locurile de joacă sau vestibule, acestea reprezintă doar câteva din provocările cu care se confruntă elevii cu dizabilități.

Numai în anul școlar 2022-2023, erau 68,164 de copii cu dizabilități înregistrați în sistemul de învățământ din România, din care peste 42,000 erau școlarizați în învățământul de masă, potrivit Ministerului Educației. Alți peste 19,000 de copii erau școlarizați în învățământ special.

În schimb, datele culese din Victa.ro, ne arată că de la începutul anului doar 204 platforme pentru persoane cu dizabilități sunt instalate în domeniul educației (școli, grădinițe, licee, facultăți). Vorbim despre 127 de proiecte monitorizate, din care doar 53 sunt finalizate.

București domină de departe la numărul de platforme, cu 53, urmat de județele Hunedoara (21), Timiș (12) și Cluj și Prahova cu câte 11. Distribuția bucăților arată astfel:

33 din totalul de proiecte sunt construcții noi, alte 75 sunt de renovare și reparații, și 19 sunt de extindere și modernizare. Acest lucru arată că în procesele de renovare sau modernizare ale școlilor sunt incluse și instalarea de platforme pentru elevii cu dizabilități.

Considerente de proiectare pentru elevii cu dizabilități sau CES

Deși toate instituțiile publice au obligația de a respecta prevederile legale privind accesibilizarea spațiilor publice pentru persoanele cu dizabilități, implementarea acestor măsuri întâmpină fie dificultăți tehnice, fie financiare sau birocratice.

Este imperativ ca structura școlii să fie sensibilă la elevii cu capacități diferite și să implementeze anumite tehnici în planificarea spațiului. În multe cazuri, în procesul de proiectare, acest aspect este neglijat complet.

Unele din elementele care trebuie luate în considerare în planificarea amenajării sunt rampele, intrările, lățimile ușilor, lățimile coridoarelor, înălțimile pervazului, a chiuvetei sau vasului de toaletă.

Proiectarea rampei

Panta unei rampe cu o lățime minimă de 1 m poate fi 1:12. Acest lucru înseamnă că pentru o înălțime de 1 metru trebuie asigurată o distanță orizontală de 12 metri. Dacă este posibil, este de preferat să existe o pantă de 1:20 a rampei.

De asemenea, este indicat ca rampa să aibă și un finisaj nealunecos pentru a încetini scaunul cu rotile.

Proiectarea coridorului

Spațiul ocupat de un scaun cu rotile este de 0,76 x 1,22 m, astfel că lățimea minimă ideală a unui coridor ar trebui să fie de 1,8 m pentru a fi posibilă trecerea a două scaune cu rotile.

Design balustradă

Balustradele pot fi prevăzute de-a lungul spațiilor de mers, pe oricare parte a unei rampe, scări, coridor, pentru a ajuta copii sau persoanele cu deficiențe fizice. Înălțimea balustradei poate fi de aproximativ 0,8 – 0,9 m și trebuie prevăzut un spațiu de aproximativ 10 cm între balustradă și perete.

Lift

Dimensiunile unui lift în raport cu un utilizator de scaun cu rotile pot fi de 1,6 x 1,8 m cu o deschidere de 0,8 m. Lățimea de deschidere prevăzută în majoritatea ascensoarelor este de 0,7 m, insuficient pentru o persoană în scaun cu rotile.

Rampele sunt suficient de ușor de instalate pentru un acces mai ușor în clădiri, iar un lift vertical cu platformă poate ajuta în mare măsură studenții în interiorul clădirii pe măsură ce se deplasează în zone diferite.

Designul băii

Dimensiunea minimă a unei toalete adecvate pentru elevii cu dizabilități este de 2,5 x 2,2 m. Closetul poate fi poziționat adiacent unui perete, pentru a putea fi instalată și o bară de sprijin. Spațiul din jurul closetului ar trebui să fie de aproximativ 1,5 x 1,55 m pentru a asigura suficient spațiu de rotire.

Ușa toaletei trebuie să aibă o deschidere de 0,9 m. De fapt, ar fi potrivite fie uși batante spre exterior fie uși glisante, pentru a permite o deplasare mai ușoară în interiorul băii și pentru a putea fi închise cu ușurință.

Înălțimea chiuvetei de la nivelul podelei poate fi de 0,7- 0,75 m, iar înălțimea pisoarelor poate fi de aproximativ 0,43 m. Aceste mici ajustări pot face diferențe uriașe pentru elevii cu dizabilități.

Căi sau zone de acces în curte

În curtea școlii, pot fi planificate căi specifice pentru a oferi acces copiilor cu dizabilități. Spațiile exterioare, terenurile, blocul administrativ, biblioteca sau blocul sanitar pot fi conectate printr-un traseu clar și accesibil. Mai mult, minimizarea nivelurilor între rute poate ajuta la deplasarea cu ușurință a elevilor.

Cu toate acestea, trebuie să reținem că nu toate dizabilitățile sunt vizibile. Deși accesul în scaunul cu rotile este unul dintre primele lucrurile care ne răsună în minte atunci când vorbim despre îmbunătățirea accesibilității, este important să ne amintim că elevii pot fi afectați de o gamă largă de dizabilități, de la deficiențe de vedere și până la dificultăți de învățare.

Sprijinirea acestora poate fi realizată prin adoptarea unor diverse metode, din care:

• Folosirea literelor mari sau a foilor de lucru Braille
• Încurajarea învățării multi-senzoriale, cu formate audio sau demonstrații practice, acolo unde este posibil
• Săli de clasă spațioase și ordonate pentru a evita pericole

Este esențial ca în timpul proiectării unei școli să fie luați în considerare și elevii cu nevoi speciale și să se încorporeze strategii și aspecte de design în planificarea spațiului, adaptate vieții lor.