Restaurarea patrimoniului este, prin definiție, o provocare de echilibru fin: cum păstrezi autenticitatea unor materiale vechi de secole, dar folosești și tehnologiile moderne care pot crește precizia, eficiența și durabilitatea lucrărilor? Un exemplu remarcabil al acestei întâlniri dintre tradiție și inovație vine din Canada, unde restaurarea Dealului Parlamentului din Ottawa scoate la lumină o nouă dimensiune a conservării: sculptura în piatră asistată digital.
În cadrul lucrărilor de restaurare a Blocului de Est, o clădire construită în 1865, a fost identificată o sculptură în relief din gresie deteriorată, situată pe fațada nordică a aripii din 1910. Sculptura, realizată din gresie Berea, înfățișa o bufniță ascunsă printre ciulini și măsura peste 1,7 metri înălțime. Din păcate, piatra fusese montată incorect, ceea ce a dus la degradarea sa în timp.
În loc de o simplă replicare, această situație a fost văzută ca o oportunitate de cercetare și inovare. Sculptorul parlamentului, Phil White, a colaborat cu Carleton Immersive Media Studio (CIMS) și Direcția de Conservare a Patrimoniului pentru a dezvolta un flux de lucru digital care să sprijine procesul artistic tradițional.
Fotogrametria și scanarea laser în slujba restaurării
Procesul a început cu fotogrametria și scanarea laser pentru a înțelege cele mai bune metode de captare digitală. S-a plecat de la un model 3D realizat anterior, care a fost utilizat pentru a freza o replică în spumă poliuretanică de înaltă densitate. Sculptorul a intervenit manual pe această bază, completând zonele lipsă cu lut, pentru a reda detaliile artistice originale. Acest model a fost apoi re-scanat, iar un braț robotic cu 6 axe a frezat cu precizie relieful final într-un bloc masiv de piatră, lăsând o margine de 2 mm pentru finisajul manual.
Aici intervine magia meșteșugului: sculptorul a adăugat manual textura, urmele daltei și expresiile subtile, amintindu-ne că tehnologia nu înlocuiește arta, ci o completează.
Această colaborare nu a fost un caz izolat. Într-un proiect ulterior, sculptorii au creat, în același mod hibrid, scuturile provinciilor canadiene pentru noua Sală a Senatului, lucrând în spumă, scanând, frezând și finisând manual.
O practică globală: când roboții susțin patrimoniul
Canada nu este singura țară care adoptă acest tip de abordare. Spania a fost pionier în integrarea sculpturii robotizate încă din 1988, în lucrările de la Sagrada Familia. Franța a folosit scanări lidar și modele BIM în reconstrucția Catedralei Notre-Dame, iar în prezent, proiectul canadian Center Block urmează același principiu, combinând tehnologia cu măiestria artizanală.
Aceste exemple arată cum digitalul a evoluat de la un simplu instrument de documentare la un participant activ în restaurare. Nu vorbim despre automatizare care înlocuiește omul, ci despre un parteneriat între algoritmi și mâini iscusite, care oferă soluții sustenabile pentru viitorul patrimoniului arhitectural.
Citește și:
