Branko Cuic este directorul sportiv a echipei de baschet U-Banca Transilvania. Anul acesta, echipa a câștigat, pentru a patra oară la rând, campionatul național, iar BTarena a fost pur și simplu luată cu asalt la meciul V din finală.

Fost jucător de baschet, de două ori MVP în campionatul Yugoslaviei și MVP în campionatul României, campion național al României în 2011 cu „U” Mobitelco și cu patru medalii de argint în Campionatul Național al României, acesta și-a extins performanțele și la nivel de antrenor, cu multiple campionate câștigate.

Însă de la Branko Cuic, directorul sportiv, am dorit să aflăm mai multe despre provocările din infrastructura sportivă din țară, despre tendințele din industria baschetului, sau cum ar arăta o sală de sport ideală.

Spuneți-ne, pentru început, de ce ați decis să deveniți director sportiv al echipei de baschet U-BT?

Toată viața mea, de când am început să joc baschet, am crezut că voi continua ca antrenor. M-am pregătit pentru această carieră chiar de când eram jucător. Apoi, circumstanțele, loialitatea față de club și alte aspecte m-au redirecționat către rolul de director sportiv. Pentru a avea succes în această funcție, este esențial să cunoști baschetul, jocul în sine, să înțelegi antrenorul și sistemul pe care vrea să-l implementeze. Prin urmare, pregătirea mea pentru cariera de antrenor m-a ajutat foarte mult în actualul meu job.

Cum credeți că au modelat experiențele de jucător rolul de director sportiv?

Experiența de jucător m-a ajutat enorm. Înainte de a ajunge în România, am fost un globetrotter, jucând în diferite țări, pe diferite continente, ceea ce mi-a permis să înțeleg culturi diferite și să construiesc echipe cu o bună chimie. Ca jucător, am interacționat cu diferiți directori sportivi, iar datorită acestor interacțiuni am putut crea un model de comportament pe care eu vreau să îl adopt față de jucătorii noștri. De asemenea, am păstrat multe contacte care mă ajută să obțin rapid informații și să gestionez diferite provocări și aspecte organizatorice.

Cum s-ar fi comportat Branko Cuic directorul sportiv cu jucătorul? Ce sfat i-ar fi dat acum?

Exact cum mă comport și cu jucătorii noștri: direct, prietenos, mereu dispus să ajut și să ofer sfaturi, deschis la glume când este cazul, dar serios și concentrat pe obiectiv. Sfatul meu? Hmmm, eram muncitor și ca jucător, dar din postura actuală, m-aș sfătui să muncesc și mai mult, să aștept șansa potrivită și să văd imaginea de ansamblu, nu doar oportunitățile de moment.

Credeți că echipa are nevoie de întăriri?

Cu siguranță are nevoie de întăriri. Am ridicat ștacheta anul trecut și trebuie să menținem acest nivel. Munca nu este ușoară, dar avem deja experiență și vom fi atenți la alegeri. Putem greși în ceea ce privește abilitățile baschetbalistice, dar nu ne permitem greșeli în ceea ce privește caracterul jucătorilor. Chimia echipei este întotdeauna cea mai importantă.

Ce tendințe ați observat anul acesta în industria baschetului?

NBA dictează totul. Este o mașinărie de bani care a schimbat piața, atrăgând jucători tineri pe care îi formează. Colegiile de baschet au început să plătească mult, iar NBA G League atrage jucători care își așteaptă șansa de a ajunge în NBA. De asemenea, China și Japonia au intrat pe piață cu sume mari de bani, astfel că Europa a început să devină o ligă pentru jucători mai în vârstă. În ceea ce privește tendințele actuale, acestea sunt bazate pe un joc rapid, cu multe situații de izolare și jucători polivalenți.

Ce v-ar plăcea să vedeți mai mult în acest domeniu? Sau mai puțin?

Mi-ar plăcea să văd mai multă loialitate și jucători care petrec mai multe sezoane împreună, identificându-se cu o echipă și devenind modele pentru tineri. În schimb, nu îmi place să văd copii care pleacă în străinătate prea devreme, influențați de agenți neexperimentați sau de părinți. De obicei, se întorc mai slabi decât au plecat și cu oportunități ratate.

„Visul meu este să avem o sală proprie cu 2-3 terenuri unde să ne putem antrena 24 de ore pe zi, dacă asta ne dorim.”

Unde credeți că suferim cel mai mult? Infrastructură, antrenori, organizare, metodologie? Cum credeți că ar putea Federația Română sau Ministerul Tineretului și Sportului să ajute sportul românesc, mai ales la nivel de copii și juniori?

Suferim în toate aceste aspecte într-o măsură mai mică sau mai mare, dar cred că cea mai mare problemă este lipsa dorinței de performanță. Ne trebuie ambiția de a demonstra că suntem mai buni decât alții și că merităm mai mult. Cred că ar trebui să începem de la bază, cu o ligă de juniori puternică, în care echipele să poată promova și retrograda. Este important să învățăm copiii să joace cu miza și să aibă parte de meciuri echilibrate. O astfel de ligă ar atrage cu siguranță sponsori și fonduri care ar putea fi investite în cei mai talentați jucători. De asemenea, avem nevoie de o ligă națională mai mică și de o ligă secundă puternicã, unde tinerii talentați să poată acumula experiență.

Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă infrastructura sportivă? Și cum credeți că pot răspunde constructorii și investitorii la acestea?

Când vorbim despre infrastructura sportivă, prima provocare sunt cu siguranță sălile de sport. Un club fără sală proprie este ca un om fără casă – un om fără adãpost. Am vizitat Real Madrid Baschet și am observat infrastructura și condițiile. Au o sală de antrenament împărțită în 5-6 terenuri. Visul meu este să avem o sală proprie cu 2-3 terenuri unde să ne putem antrena 24 de ore pe zi, dacă asta ne dorim. Volumul de antrenament este esențial pentru performanță, iar talentul este un dar de la Dumnezeu sau moștenire – oricum vreți să îl numiți. Talentul vine din punctul meu de vedere cu o obligație, aceea de a nu-l risipi și de a munci mai mult decât alții.

Ce tehnologii implementate v-au ajutat la îmbunătățirea comunicării cu jucătorii, suporterii, și la eficientizarea procesului de scouting?

Aici vorbim despre două tipuri distincte de comunicare: una cu suporterii și alta cu jucătorii și scouterii. Site-ul clubului și canalele de social media sunt platformele cele mai importante în comunicarea cu fanii și în construirea unui brand puternic în ochii suporterilor și ai jucătorilor. Comunitatea de fani crește în fiecare zi și aceștia ajung să se identifice cu echipa, cu clubul și cu valorile brandului. Suntem mândri că am reușit în ultimii doi ani să fim echipa cu cea mai mare medie de spectatori în BKT EuroCup.

În ceea ce privește scouting-ul, există programe care ne ajută să eficientizăm munca prin crearea bazelor de date complexe cu secvențe de joc pentru fiecare jucător. Aceste tehnologii ne permit să evaluăm jucătorii în diverse ipostaze de joc și să ne conturăm o părere clară despre abilitățile fiecăruia.

Cum vedeți viitorul digitalizării în domeniul sportiv și ce rol joacă U-BT în această transformare?

Digitalizarea este o realitate inevitabilă în viața noastră și în special în domeniul sportiv. Recunoaștem importanța acestei transformări și urmărim îndeaproape tendințele din industrie. Ne dorim să fim un exemplu în utilizarea tehnologiilor digitale pentru îmbunătățirea comunicării cu suporterii, optimizarea proceselor de scouting și creșterea implicării comunității în jurul echipei.

Ce stadion ați vizitat și v-a impresionat cel mult, fie că este din țară sau din afară? Din perspectiva de sportiv și director sportiv, ce apreciați cel mai mult la o sală de sport?

În ceea ce privește sălile de sport, atmosfera este întotdeauna cea care contribuie la impresia ta despre un eveniment. În calitate de jucãtor, mi-am dorit întotdeauna să joc în săli unde simțeam că sunt iubit de suporteri, cum a fost Sala Sporturilor Horia Demian. Dar nu mă deranja și era chiar motivant să joc în locuri unde nu eram atât de iubit, cum ar fi în Sibiu. În calitate de director sportiv, mă interesează în mod deosebit condițiile oferite jucătorilor. Acestea includ o sală de fitness bună, facilități pentru recuperare, timp suplimentar pentru antrenamente etc. Suntem norocoși să avem șansa să ne antrenăm și să jucăm în BTarena. Totodată, o sală care m-a impresionat întotdeauna este Stark Arena din Belgrad, unde atmosfera este cu adevărat de neuitat.

În aceeași idee, cum ar arăta o sală de sport ideală? De la numărul de locuri, suprafața de joc, și chiar până la facilitățile oferite suporterilor.

O sală de sport ideală variază în funcție de oraș și de nivelul pe care îl atinge clubul respectiv. Pentru mine este important ca tribunele să fie aproape de teren pentru a simți energia din jur. În ceea ce privește facilitățile oferite suporterilor, accesul ușor, parcare suficientă și trafic fluid la intrare și ieșire sunt extrem de importante. Un fan zone bine organizat și terenuri exterioare unde copiii să poată juca așa cum o fac idolii lor, sunt aspecte esențiale pentru o experiență completă într-o sală de sport ideală.

Suntem convinși că aveți o serie de imagini, întâmplări cu această echipă care v-au rămas în suflet și minte. Care este cea mai frumoasã, cea mai prezentă?

Uffff, ar putea fi scrisă o carte cu imagini și momente frumoase alături de echipa aceasta. Dacă ar fi să aleg un moment din acest sezon, ar fi victoria noastră la Gran Canaria, cu Emi Cățe și alergarea lui și a echipei în jurul terenului la final de meci.

Iar la final, dacă ar exista un film despre echipa dumneavoastră, care ar fi titlul și cine ar juca rolurile principale?

Titlu ar putea fi “Cea mai frumoasă poveste a Clujului”. E greu de menționat fiecare actor în parte, ar fi o distribuție lungă pentru cã sunt mulți cei care contribuie la povestea aceasta. Hai să spunem că în rolul lui Silvă ar fi Woody Harrelson, iar în rolul meu ar fi Matthew McConaughey.

Puteți urmări activitatea directorului sportivi Branko Cuic, dar și a clubului de baschet U-BT aici.