În ultimii ani, cercetătorii au atras tot mai des atenția asupra modului în care activitatea umană influențează nu doar ecosistemele locale, ci și fenomene geofizice de scară planetară. Un exemplu concludent: barajele. Deși sunt percepute mai ales ca infrastructuri strategice pentru retenția apei, producția de energie sau prevenirea inundațiilor, barajele sunt implicate și în modificarea subtilă a dinamicii planetei.

Un studiu recent condus de geofiziciana Natasha Valencic de la Universitatea Harvard arată că acumularea de apă în spatele celor mai mari aproximativ 7.000 de baraje din lume a reconfigurat axa de rotație a scoarței terestre cu aproape un metru.

Efectul nu este doar un calcul teoretic: cantitatea de apă reținută a dus inclusiv la o scădere măsurabilă a nivelului mărilor cu 21 mm. Practic, masa relocată din oceane către lacurile de acumulare afectează poziția relativă a polilor magnetici în raport cu suprafața solidă a planetei.

Fenomenul, cunoscut sub denumirea de „adevărata derivă polară”, nu presupune o mutare a nucleului planetei, ci o schimbare a poziției crustei terestre față de acesta. Polul nord magnetic nu se deplasează în spațiu, ci doar față de uscatul care îl acoperă.

De altfel, analiza echipei de la Harvard identifică două etape distincte în mișcarea polului nord: prima, între 1835 și 1954, cu o deplasare de 20 cm către est, asociată cu barajele construite în Europa și America de Nord; a doua, între 1954 și 2011, când polul s-a mișcat cu 57 cm spre vest, pe fondul extinderii barajelor în Asia și Africa de Est.

Impactul poate părea subtil, dar are implicații importante asupra distribuției nivelului mărilor și asupra echilibrelor geofizice pe termen lung. În cuvintele cercetătoarei Valencic: „Nu vom intra într-o nouă eră glaciară pentru că polul s-a mutat cu doar aproximativ un metru, dar aceste schimbări sunt suficient de mari încât să conteze în modelările climatice și de mediu.”

România, discretă, dar activă pe harta barajelor

Deși nu este un actor major la scară planetară, România participă activ la această redistribuire globală de masă prin proiectele sale de infrastructură hidrotehnică. Potrivit platformei Victa.ro, în ultimele 12 luni sunt monitorizate 10 proiecte de baraje la nivel național, cu o valoare estimată de 420,94 milioane lei. Acestea se află în diferite stadii de dezvoltare:

• 4 baraje în etapa de proiectare (în județele Gorj, Hunedoara, Alba și Cluj)
  
  
• 1 în etapa de autorizare (Satu Mare)
  
  
• 2 înainte de execuție (Bacău și Mehedinți)
  
  
• 3 deja în construcție (în Maramureș, Bihor și Mehedinți).

După tipul lucrărilor, se remarcă o diversitate de intervenții:

• 3 baraje reprezintă construcții noi (Satu Mare, Bihor și Cluj)
  
  
• 1 proiect vizează renovarea unui baraj existent (Mehedinți)
  
  
• 5 sunt lucrări de reparație (Bacău, Mehedinți, Gorj, Hunedoara și Alba)
  
  
• 1 baraj este supus extinderii (Maramureș).

Chiar dacă aceste investiții nu se ridică, cantitativ, la nivelul megastructurilor asiatice sau nord-americane, ele se înscriu într-o rețea globală de echilibru geofizic în care fiecare relocare de masă contează. Este un reminder că infrastructura, dincolo de funcția sa imediată, poate genera efecte colaterale neașteptate, unele la nivelul planetei.

Construcția unui baraj nu este doar o decizie economică sau de inginerie. Este, implicit, o intervenție geofizică.