Jocurile video sunt scăparea supremă, oferind lumi captivante care ne țin captivați ore întregi. Și eroul necunoscut din spatele acestor universuri virtuale? Arhitectura, desigur.

Fără buget de construcție sau limitări de materiale, creatorii de jocuri își pot lăsa imaginația să zburde. De la castele falnice la orașe futuriste, arhitectura jocurilor video oferă imagini uimitoare. Dar dincolo de imaginea spectaculoasă, există lecții valoroase de învățat din modul în care designerii de jocuri creează starea de spirit, spun povești și ghidează jucătorii prin mediile lor.

Explorăm cinci lecții din jocurile video apreciate de critici pentru a vedea cum folosesc arhitectura ca instrument de povestire.

1. Utilizarea designului spațial pentru a crea o narațiune

Arhitecții iubesc în mod deosebit jocurile Dark Souls și BioShock. Dark Souls, un joc popular de acțiune, este cunoscut pentru stilul său atmosferic și provocator. Fiecare element arhitectural joacă un rol esențial în stabilirea stării de spirit sumbre și dezolantă a jocului. Holurile înguste, luminile pâlpâitoare și structurile care se prăbușesc contribuie la un sentiment de izolare, pericol și disperare. Între timp, catedralele grandioase și ruinele antice se adaugă la misterul și măreția generală a jocului.

În mod similar, în Bioshock, acțiunea are loc într-o lume distopică în care jucătorii navighează printr-un oraș subacvatic numit Rapture. Clădirile degradate și mașinile ruginite creează un sentiment de decădere și abandon. Între timp, elementele Art Deco, evocă un sentiment de farmec și exces. Utilizarea umbrei și a luminii contribuie, de asemenea, la senzația de neliniște, zonele slab luminate și luminile pâlpâitoare creând un sentiment neliniștitor de pericol.

În timp ce jocurile video pot avea mai multă libertate de a crea spații fantastice și exagerate, arhitectura din viața reală poate încă folosi puterea povestirii spațiale pentru a îmbunătăți experiența umană. Iluminarea, culoarea, textura și materialitatea pot fi folosite pentru a crea o anumită ambianță.

De exemplu, spațiile deschise cu lumină naturală pot crea un sentiment de liniște, în timp ce iluminarea slabă și coridoarele înguste pot evoca un sentiment de tensiune sau mister. Arhitecții pot adăuga, de asemenea, lucrări de artă, picturi murale sau sculpturi pentru a îmbunătăți și mai mult aspectele care stabilesc starea de spirit ale spațiului.

2. Stabilirea identității unui spațiu prin crearea unui puternic simț al locului

Un „simț al locului” se referă la sentimentul de conexiune sau atașament pe care o persoană îl experimentează cu o anumită locație sau mediu. 

The Elder Scrolls V: Skyrim este un joc care face acest lucru deosebit de bine. Skyrim își plasează lumea într-un cadru de inspirație nordică, cu munți acoperiți de zăpadă, păduri dese și ruine antice. Fiecare mediu din joc are o identitate, istorie și cultură unice care se adaugă la sentimentul general de imersiune.

Pe măsură ce jucătorii explorează lumea, pot vizita repere, sate și orașe care simt că aparțin aceluiași univers. Acest sentiment puternic al locului îmbunătățește experiența generală a jocului și îi face pe jucători să simtă că explorează o lume vie și respirabilă.

Pentru arhitecți, crearea unui sentiment puternic al locului înseamnă proiectarea unor clădiri adecvate din punct de vedere contextual și izbitoare vizual. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea materialelor și elementelor de design care reflectă cultura și mediul local. O clădire care se potrivește bine cu împrejurimile poate contribui la crearea unui sentiment de armonie și apartenență, făcând-o mai probabil să fie îmbrățișată și apreciată de comunitate.

3. Simplificarea navigării cu tehnici eficiente de orientare

În clădirile complexe, orientarea eficientă a drumului este esențială pentru confortul utilizatorului. Acest principiu nu este diferit în jocurile video, unde este considerat crucial pentru o experiență de succes a jucătorului.

Portal 2 este un exemplu excelent care utilizează tehnici eficiente de găsire a drumului. Schema consistentă de culori și iluminarea jocului oferă jucătorilor indicii vizuale clare pentru a identifica elementele și zonele importante. Utilizarea semnalizării și a elementelor de design distincte îi ajută pe jucători să se orienteze și să înțeleagă aspectul mediului. Acest lucru le face mai ușor să rezolve puzzle-urile prezentate de joc.

În viața reală, arhitecții încă nu au proiectat arme de portal care funcționează (ce păcat!). Din fericire, încă putem folosi elementele arhitecturale ca repere de orientare.

De exemplu, crearea unor puncte focale distinctive, cum ar fi sculpturile sau fântânile, poate servi drept repere pentru a ghida utilizatorii prin spațiu. Folosirea diferitelor materiale, texturi și culori pe podele sau pereți poate ajuta, de asemenea, utilizatorii să diferențieze zonele și să navigheze mai ușor. Și, în sfârșit, lumina poate fi folosită inteligent pentru a crea căi vizuale și pentru a evidenția zonele importante.

4. Încurajarea explorării prin proiectare destinată mișcării

Atunci când sunt proiectate spații pentru mișcare, scopul este de a crea un flux fără întreruperi care aprinde un sentiment de uimire și intrigă. În jocurile video, designul bazat pe mișcare îi determină pe jucători să descopere pietre prețioase și comori ascunse în lumi imaginative.

La fel ca în Journey, unde peisajul întins al deșertului îi invită pe jucători să traverseze dunele de nisip și să urce pe ruine falnice. Indiciile vizuale subtile ale jocului, cum ar fi direcția vântului sau reperele îndepărtate, servesc drept chemare a unei sirene pentru a explora noi orizonturi.

De exemplu, Mirror’s Edge, un joc de acțiune și aventură de la EA DICE, este plasat într-o societate distopică futuristă, în care o rețea de „alergători”, inclusiv personajul principal, Faith, acționează precum niște curieri pentru a transmite mesaje în timp ce încearcă să evite supravegherea guvernamentală. Jucătorul îl ghidează pe Faith pe acoperișuri, peste pereți, prin puțuri de ventilație și în alte medii urbane.

În arhitectura din viața reală, a crea spații orientate spre mișcare înseamnă a crea experiențe care ispitesc simțurile și invită la descoperire. Acest lucru poate fi realizat folosind texturi, modele și culori care captivează privirea și inspiră aventură. Și să nu uităm de încorporarea unor funcții distractive, cum ar fi scări, rampe și poduri, care încurajează utilizatorii să se deplaseze și să descopere noi colțuri.

5. Îmbrățișarea flexibilității cu design modular

Modularitatea permite modificarea, înlocuirea sau adăugarea ușoară a componentelor. În jocurile video, jocurile sandbox precum Minecraft au îmbrățișat deja aceste principii, permițând jucătorilor să construiască structuri epice cu blocuri de construcție modulare, încercând diferite aspecte, forme și dimensiuni pentru a crea lumi virtuale extrem de imaginative.

În lumea reală, arhitecții pot lua o pagină din cartea Minecraft și pot încorpora designului modular din proiectele lor. Folosind componente standardizate și sisteme de construcție modulare, designerii pot crea spații care sunt foarte adaptabile și receptive la nevoile în evoluție ale utilizatorilor lor.

Citește și: