Arhitectura monotonă și urbanismul lipsit de stimulare nu sunt doar probleme estetice, dovezile recente arată că pot avea efecte reale asupra sănătății populației. În 2025 și dincolo, construcțiile vor trebui regândite cu un nou scop: generarea de bunăstare și bucurie.
Multe orașe moderne s-au dezvoltat în jurul industriei, comerțului și transportului auto, de la docurile din Liverpool și fabricile din Osaka, până la planificarea dominată de mașini a lui Robert Moses în New York sau extinderea de joasă densitate a Riyadhului contemporan. Puține dintre aceste medii urbane au fost gândite pentru sănătatea umană.
Această nepotrivire dintre nevoile oamenilor și mediul construit nu este nouă. Încă din a doua jumătate a secolului XX, voci precum Jane Jacobs și arhitectul danez Jan Gehl atrăgeau atenția asupra modului inuman în care se dezvoltau orașele: spații sterile, construcții monotone, infrastructuri rutiere agresive.
Cu toate acestea, deși ideile lor au fost citite în industria construcțiilor, au fost adesea marginalizate, în lipsa unor date științifice solide, aceste critici păreau mai degrabă subiective.
Astăzi însă, noile tehnologii de scanare cerebrală și studii comportamentale avansate, inclusiv senzori purtabili care măsoară răspunsurile fiziologice la medii urbane, oferă un cadru obiectiv pentru evaluarea impactului arhitecturii asupra sănătății mintale și fizice. Aceste cercetări au părăsit laboratoarele și au ajuns în orașe.
Proiecte și studii de referință
Printre proiectele de referință se numără laboratorul Urban Realities de la Universitatea Waterloo (Canada), inițiativa europeană eMOTIONAL Cities desfășurată în Lisabona, Londra, Copenhaga și Michigan, precum și studiile realizate de Sensing Streetscapes în Amsterdam și Human Architecture and Planning Institute în New York și Washington D.C.
În 2024, Campania Humanize a lansat, în colaborare cu Colin Ellard, un nou studiu internațional privind reacțiile psihologice la fațadele clădirilor. În paralel, cercetătoarea Cleo Valentine de la Universitatea Cambridge investighează dacă anumite tipuri de fațade pot induce inflamații neurologice, stabilind o posibilă legătură directă între designul arhitectural și efectele măsurabile asupra sănătății.
Rezultatele acestor cercetări încep deja să influențeze proiecte concrete. De exemplu, biroul danez NORD Architects a aplicat cele mai noi concluzii despre declinul cognitiv în proiectarea unui sat Alzheimer în Dax, Franța, un centru de îngrijire cu layout inspirat de bastide medievale, conceput pentru a oferi un sentiment de familiaritate și orientare rezidenților vârstnici.
Deși aceste exemple pot părea izolate, ele semnalează o schimbare de paradigmă: industria construcțiilor, odinioară reticentă la cercetare, începe să încorporeze știința în procesul de proiectare. Iar inteligența artificială generativă, deja integrată în arhitectură, ar putea accelera adoptarea principiilor neuroarhitecturii, atunci când modelele AI sunt antrenate nu doar pe estetică și funcționalitate, ci și pe răspunsuri neuropsihologice.
Totodată, lideri urbani încep să conecteze bunăstarea umană cu dezvoltarea economică. În Marea Britanie, primarul districtului Newham din Londra, Rokhsana Fiaz, a inclus sănătatea și fericirea în criteriile de performanță ale strategiei economice locale. Pe măsură ce indicatorii de sănătate devin tot mai sofisticați, astfel de exemple vor deveni probabil norma.
În viitorul apropiat, nu este exclus ca dezvoltatorii imobiliari să trateze datele neuroștiințifice cu aceeași seriozitate ca și calculele de structură, eficiență energetică sau acustică. Beneficiile nu vor fi doar pentru sănătatea publică, ci și pentru calitatea vieții în ansamblu: orașe mai vii, mai stimulante și mai umane.
Sursă informații: WIRED
