În timp ce autoritățile promit mii de kilometri de drumuri moderne, realitatea șantierelor arată altfel. Ionuț Ciurea, director executiv al Asociației Pro Infrastructură, pune degetul pe rănile sistemului, de la lipsa banilor și a voinței politice, până la proiecte inutile și lipsă de transparență, și arată ce înseamnă, de fapt, progresul în infrastructura rutieră.

La jumătatea lui 2025, România a reușit să inaugureze puțin peste 55 de kilometri de autostradă și drum expres. Cu mult optimism, și un strop de noroc în plus, am putea închide anul cu aproximativ 130 de kilometri.

„Ținta de 1500 km? E o nălucă, nu o strategie. Nici nu are sens să o mai pomenim, decât dacă vrem să ne facem rău singuri”, spune Ionuț Ciurea, director executiv al Asociației Pro Infrastructură (API).

Tonul său este ironic, dar nu gratuit. Într-o țară unde optimismul guvernamental se măsoară în kilometri de bandă neasfaltați, ironia a devenit singurul mecanism de supraviețuire.

Cea mai bună veste, mică, dar importantă: capacitatea administrativă crește

Întrebat care e cea mai bună veste din infrastructura rutieră românească în 2025, Ciurea a insistat că, deși blocajele sunt multiple (birocrație, voință politică slabă, capacitate privată redusă și, din nou, bani insuficienți), există un semnal clar de îmbunătățire: capacitatea administrativă s-a întărit.

Tradus în practică, asta înseamnă instituții care încep să urmărească termenele, să ceară documentații mai serioase și, uneori, să apese pentru a rezolva problemele când societatea civilă semnalează nereguli.

Această evoluție nu anulează însă blocajele financiare și politice, e, mai degrabă, o condiție necesară pentru progres durabil, dar nu suficientă de una singură.

Presiune, intimidări și paradoxul colaborării

Am vrut să știm dacă demersurile lor incomode nu atrag represalii. Răspunsul: „Nu am primit amenințări cu moartea. Încă. Dar zilnic apar șicane, înjurături, intimidări. Și, da, au fost încercări de mituire ca să renunțăm la raportări.”

Paradoxal, autoritățile și constructorii folosesc frecvent filmările și rapoartele Asociației Pro Infrastructură. În unele cazuri, acestea ajută antreprenorii principali să depisteze nereguli ale subcontractorilor. Au existat situații când materialele API au scos la iveală furturi de pe șantier sau riscuri grave de siguranță.

El a subliniat că reclamările cetățenilor și intervențiile Asociației Pro Infrastructură pot grăbi deblocarea unor proiecte. În numeroase cazuri, ONG-ul watchdog a pus sub lupă anumite loturi de autostradă sau pasaje, atrăgând atenția publică asupra întârzierilor. Ca urmare, beneficiarii (CNAIR, ministere) au accelerat soluționarea problemelor. 

De altfel, am aflat că autoritățile nu ignoră materialele publicate de asociație, dimpotrivă, le solicită: rapoartele video și fotografice vin în sprijinul verificărilor lor interne. Au fost situații când imaginile cu furturi de materiale pe șantier sau cu riscuri majore de siguranță au fost primite chiar de antreprenorii principali sau de asociațiile profesionale, care nu-și pot controla toți subcontractorii. 

Așadar, dincolo de scandalul momentului, observăm că materialele expuse public de Asociație au și un rol constructiv: ele ajută la remedierea defectelor, chiar dacă uneori autoritățile și constructorii sunt deranjați de mediatizarea lor.

Comunitatea care pune presiune

În final, l-am întrebat ce realizări concrete le dau satisfacție celor din asociație. Răspunsul a fost categoric: fără efortul lor de supraveghere, ar fi murit mult mai mulți oameni pe șantiere. 

Asociația Pro Infrastructură a devenit în ultimii ani un reper în monitorizarea lucrărilor. Cu peste 100.000 de urmăritori pe rețele sociale, asociația transformă imagini cu drone și date tehnice în informații accesibile publicului larg.

„Fără noi, ar fi murit mult mai mulți oameni pe șantier. Estimăm 1.500-1.700 de decese în ultimii ani, și credem că numărul ar fi fost semnificativ mai mare fără sesizările și raportările noastre.”

API a documentat și situații în care presiunea publică a grăbit inaugurarea unor tronsoane. De exemplu, pe Drumul Expres Craiova–Pitești, mobilizarea a crescut vizibil după ce imaginile cu întârzieri și lucrări defectuoase au devenit virale.

De aceea, în încheiere, a reluat apelul ca toate proiectele de autostradă și drumuri expres să fie reevaluate: să se pună pe masă „toate hărțile”, să vedem ce e vital și ce poate fi tăiat sau amânat, cât timp bugetul e insuficient. În opinia lui, numai cu realism și transparență se poate continua construcția infrastructurii, altfel se risipesc banii publici și, mai grav, vieți omenești.

Iar până atunci, Asociația Pro Infrastructură va continua să fie acolo, cu dronele, cu rapoartele și cu vocea ridicată, pentru a spune lucrurilor pe nume.

Ai citit doar o parte din articol/interviu. Acesta este publicat în Top 100 Antreprenori Generali în Construcții, ediția 2025. Precomandă AICI, livrările încep la începutul lui octombrie.