Fermele verticale reprezintă un subiect dezbătut pe larg în ultimii doi ani. Este unul dintre acele cazuri în care arhitectura oferă o soluție acționabilă la probleme mai largi, care depășesc provocările de durabilitate, atingând aspectele economice, politice și societale. Lipsa hranei suficiente din cauza suprapopulării, deficitului de apă și factorilor de mediu neașteptați sunt doar câteva dintre problemele pe care se presupune că fermele verticale le pot rezolva.

Înainte de a discuta însă despre agricultură, să vorbim despre porci. Un proiect radical, care abordează problema mai largă a producției de alimente în orașe, este Pig City de MVRDV. Efectuând cercetări ample cu privire la industria cărnii de porc din Țările de Jos, precum și calcule meticuloase asupra producției de carne de porc în Europa și a cerealelor și a apei necesare pentru susținerea animalelor, propunerea a urmărit să proiecteze ferme de porci alternative, mai umane.

Doar ca referință, în anul 2000, suprafața medie necesară pentru fiecare porc în agricultura ecologică era de aproximativ 1.726 de metri pătrați. Dacă acest standard ar fi aplicat în Țările de Jos, ar rezulta ca 75% din terenul țării să fie dedicat unor astfel de ferme. Ca răspuns, propunerea combină agricultura ecologică cu toate activitățile de producție asociate, creând o concentrare intensivă de ferme și eliminând nevoia de transport și distribuție costisitoare și poluante.

După cum au afirmat foarte exact cercetătorii T?F (The Why Factory), „Fie devenim vegetarieni, fie schimbăm metodele de producție și solicităm proceduri agricole umane.”

Din punct de vedere arhitectural, conceptul de fermă verticală presupune „stivuirea”, adică proiectarea unei clădiri care să ocupe mai puțină amprentă la sol, în timp ce găzduiește în același timp activități care altfel ar ocupa mult mai mult spațiu. În plus, fermele verticale sunt de obicei medii controlate, în care condițiile care influențează producția de alimente sunt reglementate în mod eficient.

Cu toate acestea, chiar dacă aceste noi tipologii agricole oferă o soluție de impact la provocările alimentare, ele servesc și chiar încurajează nevoia din ce în ce mai mare de consumerism care afectează planeta noastră.

Din momentul în care oamenii au practicat agricultura și s-au stabilit pe pământ, relația lor cu hrana a devenit din ce în ce mai complicată, împletindu-se cu cadrele culturale, economice și politice care definesc societățile. Alimentele au trecut de la o necesitate de bază la o marfă, un simbol al puterii și un motor al dezvoltării urbane. Această evoluție subliniază necesitatea de a regândi modul în care sistemele alimentare sunt integrate în structura orașelor noastre și în structurile de guvernare, astfel încât nu numai să susțină viața umană, ci și să respecte mediul și să stimuleze reziliența comunității.