Arthur Țințu este arhitect și fotograf, fondator al studioului Arthur Zinz Photography din București. A urmat facultatea și masterul la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, ca apoi să lucreze full-time ca arhitect.

Acesta recunoaște că fotografia a reprezentat un hobby până în anul 2012, când s-a întâlnit cu oportunitatea de a colabora cu revista Igloo. Deși fotografia a funcționat ca o sursă paralelă de venit timp de cinci ani, în 2018 s-a hotărât să se dedice întru totul domeniului foto de arhitectură.

Am avut plăcerea să discutăm cu Arthur despre provocările acestei nișe, despre importanța echipamentului foto în acest domeniu, mesajul pe care dorește să îl transmită și nu numai.

Bună, Arthur! Îți mulțumim că ne-ai răspuns pozitiv invitației. În primul rând, ce anume ți-a dat impulsul acesta creator? De ce fotografia?

Bună, Nicoleta! Fotografia este ceva cu care am cochetat încă din copilărie, atunci când mai împrumutam ocazional aparatul foto pe film al tatălui meu și încercam să-i descifrez misterele. Mă fascina acea cutie aproape magică, plină de butoane și rotițe, care făcea cumva să imortalizeze pe bucăți de hârtie frânturi de realitate.

Astfel, timp de foarte mulți ani, înainte de a face o meseria din asta, fotografia a fost pentru mine un hobby pe care nu am încetat să-l vizitez și să-l exersez, ori de câte ori aveam ocazia.

Ai fost interesat dintotdeauna să documentezi mediul construit?

Aici pot să spun că nu. Cel puțin până la momentul admiterii la facultatea de arhitectură, pot spune că nu am avut nici un fel de atracție specială față de clădiri sau arhitectură la modul general.

Abia după ce am început să aprofundez universul arhitectonic la nivel academic și să încep să descifrez secretele și dedesubturile acestei forme de artă, am început să o apreciez și să fiu chiar pasionat de acest domeniu extrem de complex și ofertant.

Așadar, mulți ani de zile, în perioada în care mă exprimam fotografic doar la nivel de hobby, cadrele pe care le urmăream nu vizau aproape niciodată clădiri, mai mult oameni, natură, peisaje, etc.

Într-un fel, această experiență anterioară, acumulată înainte de pasiunea pentru fondul arhitectural, m-a ajutat să-mi dezvolt o perspectivă ușor diferită de cea a fotografilor care au început direct cu fotografia de arhitectură.

Iar asta nu doar pentru că pot să abordez cu oarecare lejeritate și alte domenii fotografice (după cum se poate vedea la mine pe site, am făcut la nivel profesional și alte tipuri de fotografie, cum ar fi portret, mâncare, obiect, etc.), dar și faptul că îmi oferă o viziune oarecum diferită, sau atipică, asupra cadrelor pe care le trag, în special cele de detaliu, pe care nu prea le întâlniți prea des la alți colegi din această nișă a fotografiei.

Există un anumit mesaj sau un sentiment pe care dorești să îl transmită imaginile tale?

În general, încerc să reproduc cu cât mai multă fidelitate subiectele pe care le am de fotografiat, pentru că fotografiile arhitecturale pe care le fac, cel puțin din punctul meu de vedere, au în primul rând un rol descriptiv.

Dincolo de acest aspect pragmatic, încerc să aduc la fiecare lucrare și un aport personal, în primul rând prin încadrările pe care le fac, care contează într-o mare măsură, iar ulterior, prin editările aplicate, încerc să rafinez cât mai mult produsul finit astfel încât să ajungă să expună cât mai mult din esența creativă a arhitectului sau designerului care a gândit perspectiva clădire sau spațiu amenajat.

Dacă ar fi să definesc într-un fel anume, aș spune că sentimentul pe care încerc să-l transmit e acela de claritate și puritate asupra creației arhitecturale. Bineînțeles că există întotdeauna și anumite valente artistice, sau de atmosferă, pe care le pot adăuga fotografiilor, dar asta nu o fac niciodată by default, pentru că aici intervine într-o măsura mai mare și gustul sau preferințele clientului, care poate fi de acord, sa nu, cu respectivele interpretări.

Așadar, pentru astfel de situații aștept să se manifeste mai întâi intenția clientului în acest sens, adică de a căuta o atmosferă aparte pentru fotografii (și am avut și câteva cazuri de tipul acesta), și atunci da, nu este nicio problemă, ajungem să facem și ceva inedit.

Cât de important este echipamentul în momentul în care te decizi să faci din această activitate o meserie?

Da, aici pot spune că acesta este un subiect destul de bătătorit în acest domeniu, în special în tabăra fotografilor amatori sau începători, pentru că există această impresie că întotdeauna un echipament mai scump te face un fotograf mai bun.

Din punctul meu de vedere, și după o experiență fotografică de foarte mulți ani în spate, în care am apucat și să mă confrunt cu limitările date de lipsa unor echipamente, dar și să beneficiez de avantajele unor aparate mai performante, aș spune că adevărul este probabil undeva la mijloc.

Consider că echipamentul este important mai mult în sensul în care nu îți limitează, sub o formă sau alta, demersul creativ și ceea ce ți-ai propus, sau descoperi la fața locului ce ai putea sa faci.

De exemplu: un obiectiv superangular, deși foarte bun pentru un anumit gen de cadre, îți oferă o plajă focală destul de limitată și astfel nu vei putea să realizezi niciodată genul de cadre pe care le poți realiza cu o lentilă din zona teleobiectivelor, și invers. Avem deci o limitare clară în cazul în care din inventarul tău de echipamente foto va lipsi unul dintre aceste obiective.

Însă, odată ce ai acoperit mai toate necesitățile tehnice de bază, care nu te mai limitează fizic în vreun fel, poți să-ți faci treaba foarte bine. După cum spuneam mai sus, am ajuns cu timpul să mă bucur de un set de echipamente foarte performante care îmi ușurează destul de mult munca, însă, vorbind strict din punct de vedere al calității imaginii finale, ce fac cu echipamentele pe care le am acum, aș putea să fac la fel de bine și doar cu o parte dintre ele, sau cu unele semnificativ mai ieftine.

În principiu, pot spune că de la un anumit nivel în sus, ce îți oferă în plus un echipament ultraperformant, sau „cumpăra” dacă pot spune așa, este mai mult timp, decât calitate a imaginii (există evident o creștere și acolo, dar într-o mai mică măsura), pentru că te ajută să faci anumite operațiuni mai repede și mai eficient, cu alte cuvinte lucruri care nu se traduc neapărat într-o calitate superioară a fotografiilor finale, ci mai curând într-un timp de execuție mai rapid și/sau mult mai facil.

Spre exemplu, nu am mai făcut o achiziție sau schimbare semnificativă la aparatura pe care o folosesc de câțiva ani, și nu pentru că nu ar mai fi apărut altele aparate mai performante, ci pentru că ce am acum, cel puțin din punctul de vedere al calității imaginilor, este mai mult decât suficient ca să-mi fac meseria la nivel de top, iar diferența de calitate adusă de un eventual upgrade nu ar justifica absolut deloc sumele implicate. În concluzie, echipamentul te ajută până la un punct, de acolo mai departe, diferența o face fotograful.

Cât de importantă este crearea propriul stil? Cum echilibrezi acest lucru cu nevoile individuale ale clienților sau ale proiectului?

Există și în acest domeniu, ca în majoritatea altor meserii, anumite „rețete” care îți pot oferi un nivel decent de performanță. Acestea pot fi relativ ușor de descoperit dacă investești un minim de efort deconstructiv în studierea materialelor de referință realizate de exponenții mai notorii ai acestei nișe fotografice.

Dincolo de asta însă, fiecare vine și cu un aport personal, o anumită viziune legată de abordarea întregului demers fotografic, a modurilor de încadrare, de editare, etc. Eu personal caut să ofer clienților o plajă cât mai larga de introspecție fotografică, astfel caut să variez destul de mult încadrările și plajele focale, ajungând să realizez în acest fel de la cadre foarte largi, de ansamblu, care să cuprindă cât mai mult din întregul context construit, până la cadre foarte strânse, de detaliu, cu elemente care mi-au atras atenția în mod deosebit, și care pot scoate în evidență o anumită calitate a execuției și atenției la detalii.

Legat de nevoile clienților, aș putea spune că în marea lor majoritate au venit ei la mine, în măsura în care au simțit că portofoliul pe care îl am mă recomanda ca fiind capabil să le acopăr mare parte a nevoilor, deci nu a fost nevoie să fac eforturi speciale pentru a mă adapta anumitor nevoi specifice, cu care să nu mă mai fi întâlnit în trecut.

Bineînțeles că mai există și cazuri foarte particulare în care, în funcție de anumite situații mai extreme de la fața locului, sau particularități date de construcție, sau locație, au implicat anumite cerințe și abordări mai speciale, dar și în acele situații, experiența m-a ajutat să le pot adresa în condiții optime, acoperind în cele din urma nevoile specifice ale clientului.

Înainte de a începe un nou proiect și în funcție de natura ședințelor foto, ce tip de cercetare faci și de ce? Care este primul lucru pe care îl faci când ajungi la fața locului?

Cu excepția unor situații mai speciale, majoritatea lucrărilor beneficiază cam de același demers, pentru că în general au cam aceleași nevoi. Vorbim aici în special de fotografiile pentru amenajările de interior, care în linii mari prezintă mai toate aceleași elemente, un număr de x camere, mobilier, lumini, corpuri de iluminat, etc.

După cum spuneam și la început, în linii mari, și până la un punct, vorbim despre anumite rețete, care astfel nu implică o pregătire sau analiza specială anticipată. De cele mai multe ori, ce discut cu arhitecții (majoritatea clienților mei), și în funcție de care încercam să stabilim și orele de shooting, este orientarea cardinală și astfel intervalul optim de lumină naturală de care beneficiază spațiul, pentru că încerc cât pot să mă încadrez în acest interval, pentru că prefer întotdeauna lumina naturală în locul celei artificiale.

Au existat însă și situații în care am combinat lumina naturală cu cea artificială, sau chiar am apelat exclusiv la lumina artificială, astfel că nu am mai depins de elementele naturale.

Dar au existat evident și situații în care, datorită naturii obiectelor arhitecturale pe care trebuia să le fotografiez, a fost nevoie de o planificare ceva mai complexă, în unele cazuri întinsă chiar pe mai multe zile de shooting. Acestea din urmă, sunt generate de obicei de latura cantitativă a subiectelor ce fac obiectul shooting-ului.

Altfel, primul lucru pe care îl fac atunci când ajung într-o nouă locație pe care o am de fotografiat, este să fac un prim tur de familiarizare cu spațiul sau clădirea pe care urmează să o imortalizez. În felul acesta, îmi fac o idee mai clară despre gabarit, dar și despre o anumită ordine în care urmează să fotografiez.

Au fost însă și situații în care am făcut acest lucru cu una sau chiar mai multe zile în avans, pentru a identifica din timp anumite elemente care ar putea încurca, sau ajuta mai mult, în timpul ședinței foto.

Fotografia este într-o continuă evoluție. Cum te asiguri că munca ta rămâne relevantă într-o industrie cu ritm rapid? Cauți în mod activ inspirația și, dacă da, unde o găsești?

Aici aș putea spune că prima afirmație este ușor discutabilă, sau mai bine spus că ar putea fi nuanțată. În sensul că nu știu dacă fotografia în sine este într-o anumită evoluție, în definitiv principiul care stă la baza ei a rămas neschimbat încă de la începuturi, cât mai curând faptul că modalitățile tehnice de realizare a fotografiilor au fost și sunt într-adevăr într-o continuă evoluție.

Însă și aici, depinde foarte mult de ce anume vrei să faci, și mai ales cum. Există și în ziua de azi foarte mulți fotografi care aleg să tragă cadre și pe film, o tehnologie depășită de ani de zile, însă încă relevantă pentru foarte mulți, pentru anumitele particularități sau calități pe care le are față de fotografia digitală.

Dacă însă rapiditatea este ceea ce ne interesează în mod particular, și care într-adevăr, are o relevanță din ce în ce mai mare în zilele noastre, atunci da, și eu apelez la orice metodă sau tehnologie care mă poate ajuta să țin pasul cu vremurile și mai ales cu termenele de predare.

Astfel, dincolo de particularitățile tehnice ale aparaturii foto digitale, care poate ajuta mult la execuția propriu zisă a fotografiilor, putem să intrăm și într-un domeniu conex, dar indispensabil, al fotografiei moderne, și anume domeniul editării foto.

Și am spus domeniu conex, pentru că un fotograf nu este obligat să știe sau să apeleze personal și la această latură profesională, care poate fi abordată și independent. Există mulți fotografi care nu își editează ei fotografiile, ci apelează la editori specializați, după cum există și editori foto, care nu sunt ei în sine și fotografi și nici nu au nevoie să fie.

Eu unul prefer să-mi fac singur și partea de editare, iar asta nu doar pentru că am învățat să o fac foarte bine, tot ca pe un hobby, chiar cu mult înainte de a deveni fotograf profesionist, dar și pentru că sunt extrem de exigent la acest capitol, și astfel simt că am mult mai mult control asupra produsului finit.

Și da, la acest capitol sunt interesat și în permanență conectat de cele mai noi tehnologii posibile care să-mi eficientizeze cât mai mult munca și să-mi scurteze pe cât posibil timpii de editare, pentru că aceasta este partea care consumă cel mai mult timp în tot acest proces de livrare a unor fotografii.

Iar aici vorbim de computere de ultima generație extrem de performanțe, monitoare dedicate, special calibrate, softuri speciale de editare foto cu diverse integrări de AI, tablete grafice, soluții dedicate pentru stocare back-up, etc. Orice soluție poate aduce un plus de calitate, concomitent cu o reducere a unor timpi de editare, este binevenită.

Care este o fațetă importantă a acestui domeniu pe care companiile/birourile de arhitectură o ignoră adesea?

Păi aici este destul de simplu, pentru că este foarte evident, și anume o imagine de calitate. Da, poți să faci și fotografii cu telefonul, dar aș spune că o aparatură profesională, asociată cu experiența fotografică specializată vastă a unui fotograf profesionist, plus multe ore de editare, vor face întotdeauna o mare diferență, indiferent cât de performant este telefonul.

Din păcate, la acest capitol nu știu dacă este neapărat vorba despre o anume ignoranță din partea celor care ar putea beneficia de serviciile unui fotograf profesionist, cât poate mai curând o lipsă sau limitare a unor bugete ce pot fi alocate unor astfel de servicii. Pentru că, tot din păcate, toate acele elemente tehnice și de know-how descrise mai sus, presupun și o serie de costuri extrem de mari, care la rândul lor se traduc într-un cost de achiziție pe măsura. Iar unii potențial clienți fie nu înțeleg aceste aspecte, fie nu își permit să le și susțină financiar.

Am avut suficiente situații în care ofertele mele au rămas fără răspuns, sau au fost refuzate politicos, exact din acest motiv al prețurilor. Însă nu m-am supărat, pentru că înțeleg că nu oricine are disponibilitatea financiară și/sau o înțelegere pentru tot ce este cuprins în acele costuri, care probabil că pot părea exagerate, sau greu de atins.

Care au fost cele mai provocatoare aspecte ale fotografiei de arhitectură și design interior până acum și cum ai reușit să le depășești? A existat un proiect specific care te-a împins până la limită?

Poate că aici ar fi interesant de lămurit despre ce fel de limită vorbim, fizică sau creativă, pentru că au fost cazuri si cazuri. (zâmbește)

În general, provocările sunt legate de lumina naturală, care implică provocări legate de timpul necesar pentru realizarea fotografiilor și/sau, câteodată, legate de o formă atipică a clădirii sau ale spațiului amenajat pe care trebuie să-l surprind.

În general, reușesc să mă încadrez fără probleme, tocmai pentru că am reușit să reduc destul de mult din timpii de shooting, însă chiar și așa mai există cazuri în care pur și simplu nu reușesc să acopăr tot ce este de fotografiat în intervalul unei singure zile. Iar în acele cazuri a fost nevoie să programăm o nouă zi de shooting.

Au mai fost și unele situații în care se dorea ca spațiul să fie fotografiat doar cu lumina naturală, în condițiile în care sursa de lumină naturală era insuficientă, indiferent în ce moment al zilei aș fi fotografiat. Sau poate că timpul nu era suficient pentru a cuprinde întregul proiect doar cu lumină naturală.

Dar am găsit de fiecare dată soluții. Sau mai sunt cazuri în care, în funcție de anotimp, este fie foarte cald, ori foarte frig. De obicei cu frigul se mai rezolvă, cu mai multe haine călduroase, însă am avut o situație în care căldura era atât de mare, din cauza unei avarii la sistemul AC, încât am fost nevoit să renunț la shootingul din acea zi și am reprogramat pentru o altă zi în care a redevenit funcțională instalația AC.

Există diverse provocări la majoritatea proiectelor, unele mai mari, altele mai mici, însă cu suficiență experiență, flexibilitate și creativitate, se rezolvă toate.

Suntem convinși că ai o serie de imagini, întâmplări care ți-au rămas în suflet și minte. Care este cea mai frumoasă, cea mai prezentă?

Există uneori situații inedite și foarte fericite în care se aliniază cumva planetele, astfel încât se potrivesc extrem de bine elementele de vreme, anotimp, lumina, poate chiar și elemente de natură, plus o calitate specială a subiectului fotografiat, astfel încât rezultă o serie de imagini ce par să aibă o aură mai specială.

Iar astfel se formează o categorie aparte a fotografiilor de suflet. Iar aici îmi este greu să aleg o favorită, pentru că am mai multe pe care le consider la fel de valoroase, fiecare cu particularitățile ei aparte, motiv pentru care este mai greu să se detașeze una în mod special. Mi se pare că în cazul ăsta este ca și cum ai întreba, care este copilul tău preferat (râde). Este aproape imposibil de spus.

În orice caz, aproape în toate cazurile aportul esențial este dat de condițiile atmosferice în combinație cu lumina, și uneori contextul urban, sau natural, din momentul realizării fotografiilor (lipsa aproape totală a mașinilor sau a oamenilor, într-un mediu altfel destul de aglomerat, etc.).

Cum ai caracteriza orașul în care te afli în prezent ca locație pentru practicarea fotografiei de arhitectură?

Orașul în cauză este București, în care locuiesc și muncesc de peste 37 ani. În încercarea de a oferi o descriere care să fie oarecum cuprinzătoare, aș spune că este unul dintre cele mai ofertante orașe ale țării atunci când vine vorba despre fondul arhitectural, atât cel vechi, dar din ce în ce mai mult și cel nou.

Pentru că arhitectura a evoluat foarte mult în ultimii ani, și continuă să evolueze, și cred că pot spune deja că abia acum ne apropiem și noi de o anumită maturitate din acest punct de vedere.

Încep să descopăr din ce în ce mai multe clădiri cu un înalt grad de rafinament arhitectural, care impresionează, dar care nu încearcă să atragă atenția într-un mod agresiv, cât mai curând prin discursul unor forme și a unor detalii extrem de bine echilibrate. Iar această situație, din punctul meu de vedere, ca fotograf de arhitectura, nu poate decât să mă bucure.

Cine ar trebui să stimuleze cultura construcțiilor de calitate și de ce?

O să presupun aici că mă întrebați despre o calitate estetică a construcțiilor, pentru că altfel nu știu dacă sunt neapărat în măsură să-mi dau cu părerea.

Iar în ceea ce privește latura estetică, aș zice că în mod cert acesta este rolul arhitecților. În primul rând, pentru că ei sunt cei care generează estetica acestor construcții, iar in al doilea rând, pentru că ei au și cea mai mare șansă să-i influențeze în această direcție pe proprietarii sau dezvoltatorii viitoarelor construcții.

În orice caz, pe măsură ce piața imobiliară și fondul nou construit se apropie și la noi de o anumită maturitate și chiar saturație în anumite zone ale lui, dezvoltatorii și constructorii încep să fie presați de însăși această situație pentru a găsi noi soluții estetice și calitative, pentru a rămâne relevanți pe piață și a-și atrage clienții de partea lor.

În opinia ta, ce investiții în sectorul construcțiilor sunt de maximă urgență?

Dincolo de anumite clădiri de utilitate publică, cum ar fi spitalele, unde se știe că există o carență semnificativă din punctul de vedere al unor clădiri noi, modernizate și mult mai corecte funcțional decât cele existente, aș zice că domeniul rezidențial este cel care, deși nu știu dacă aș numi-o urgență, cu siguranță prezintă o sete constantă pe piața noastră imobiliara, cel puțin la nivelul marilor orașe.

Dacă ar fi un lucru pe care l-ai putea recomanda unui tânăr fotograf de arhitectură să-l studieze în profunzime, care ar fi aceasta și de ce?

Oh, dar aici aș putea recomanda mai multe lucruri, nu doar unul. (zâmbește) Dar în primul rând, recomandarea mea numărul unu, pentru oricine vrea să abordeze acest domeniu fotografic, este să consume cât mai mult material de profil, să studieze cât mai mulți fotografi de arhitectură, atât autohtoni cât și internaționali, și cât mai multe fotografii de arhitectură.

În felul acesta, își cultivă gustul și își formează ochiul pentru fotografia de calitate. Să încerce să înțeleagă ce anume elemente au toți un comun, și ce anume îi diferențiază, să încerce să facă o deconstrucție a fotografiilor de calitate, și să înțeleagă ce anume le oferă acea calitate, ce le scoate în evidență.

În momentul în care știi și îți este foarte clar ce vrei să faci, atunci îți va fi mai ușor să descoperi și cum poți să faci acel lucru. Partea tehnică se învață relativ ușor, pentru că este o chestiune tehnică și de deprindere, pe care poate să o facă aproape oricine, ca și condusul unei mașini, însă gustul și calitatea estetică este cea care va face întotdeauna diferența.

Cel mai bun exemplu în acest sens este faptul că sunt foarte mulți fotografi din alte domenii, care sunt extrem de buni pe nișele lor (portret, food, produs, evenimente, etc.), dar care pur și simplu nu pot realiza niște fotografii de arhitectură de mare calitate, pentru simplul fapt că nu au nici exercițiul, dar nici înțelegerea a ce face ca o fotografie de arhitectură să fie cu adevărat de calitate.

Probabil și acesta este un motiv pentru care marea majoritate a fotografilor de arhitectură cu adevărat buni sunt și arhitecți, cel puțin la nivel de pregătire, chiar dacă nu toți au profesat în domeniu.

Sigur, există și o mână de fotografi de arhitectură care nu au fost școliți în domeniu, dar acesta nu face decât să confirme ce spuneam mai sus, că dacă studiezi suficient de mult domeniul pe care vrei să-l abordezi, și reușești să-i înțelegi specificitati, atunci vei ajunge cu siguranță să și reproduci într-o anumită măsura ceea ce ai învățat.

Privind către viitor, ce se arată pentru tine?

Pe viitor, sper să apuc să fotografiez cât mai multe proiecte deosebite, dar și să experimentez cu alte domenii fotografice. După cum spuneam, pentru mine fotografia a fost (și rămâne) în primul rând un hobby și o pasiune, și mă interesează toate aspectele ei.

În același timp sper ca tehnologia de editare să evolueze și ea cât mai mult astfel încât să nu mai pierd la fel de mult timp cu această etapă. Și mai sper ca la un moment dat, să apuc să scot un album foto, poate chiar și o expoziție, cu o serie de imagini mai speciale, de atmosferă și detaliu, pe care le-am adunat în decursul anilor, pe la diferitele proiecte pe care le-am fotografiat, și care nu au apucat niciodată să vadă lumina tiparului, pentru că, dintr-un motiv sau altul, nu au fost selectate de beneficiari. Și cred ar fi păcat să rămână în obscuritate.

Toate fotografiile aparțin (c) Arthur Țințu

Puteți urmări activitatea lui Arthur pe:
Instagram | Website | Facebook | LinkedIn

Citește și: