Europa impune un ritm accelerat de extindere a infrastructurii de încărcare electrice. Un nou regulament UE stabilește că, din 2025, pe coridoarele principale (TEN-T) trebuie instalate stații de încărcare rapidă cu cel puțin 150 kW la fiecare 60 km.

Pentru vehicule grele, se cer stații de 350 kW la 60 km pe tronsoanele centrale TEN-T (100 km pe tronsoanele extinse). Regulamentul obligă ca fiecare stație să permită plăți contactless (carduri sau telefon) fără abonament, cu afișarea transparență a prețului și disponibilității.

În plus, directivele europene au fost transpuse și la nivel național: clădirile noi (rezidențiale și nerezidențiale) cu peste 10 locuri de parcare trebuie să aibă cel puțin un punct de încărcare și tubulatură pentru 20% din locuri; clădirile existente nerezidențiale cu peste 20 locuri trebuie să instaleze până în 2025 puncte de încărcare pentru cel puțin 10% din locuri (minim 2 puncte).

Analiza pieței europene arată diferențe majore între state. La nivelul UE circulă peste 3 milioane de vehicule electrice, însă rețeaua de încărcare este încă modestă (632.000 de puncte la finele lui 2022). Cele mai bine dotate țări au rețele dense: de exemplu, Olanda are circa 144.000 de puncte de încărcare (peste o treime din totalul UE), iar Germania și Franța câte peste 100.000. Țări mici (Olanda, Franța, Germania) concentrează aproape 61% din rețeaua UE.

Pe de altă parte, România avea la sfârșitul lui 2023 doar 2.754 de puncte (echivalent 0,4% din totalul UE). Aceasta înseamnă un raport de doar 0,1 puncte per 1.000 locuitori, mult sub țări ca Olanda sau Estonia. De pildă, Olanda oferă câte un încărcător la 123 de locuitori, în timp ce România are un încărcător la  aproximativ 1.700 de persoane. În consecință, ACES (Asociația Constructorilor Europeni de Automobile) estimează că, doar pentru România, ar fi nevoie de aproape 60.000 de puncte de încărcare până în 2030 pentru a acoperi cererea prognozată.

Situația actuală în România: cifre-cheie

În ultimele 12 luni (până la 28 iulie 2025), platforma Victa a înregistrat 148 de proiecte care includ în total 523 de stații de încărcare pentru vehicule electrice. Distribuția proiectelor și a stațiilor după diferite criterii este următoarea:

• Stadii de realizare: 77 de proiecte în fază ante-construcție (intenție, proiectare, autorizare) – 372 stații; 65 proiecte în construcție – 129 stații; 3 proiecte în amenajare – 4 stații; 3 proiecte finalizate – 18 stații.
  
  
• Sector de activitate: rezidențial privat – 24 proiecte (51 stații); industrial – 7 proiecte (25 stații); birouri/comercial – 4 proiecte (4 stații); hotel & relaxare – 14 proiecte (41 stații); retail – 1 proiect (4 stații); construcții sociale & comunitate – 64 proiecte (112 stații); medical – 11 proiecte (44 stații); infrastructură – 15 proiecte (111 stații); utilități – 17 proiecte (153 stații).
  
  
• Finanțare: 137 proiecte publice (490 stații), 10 proiecte parteneriat public-privat (14 stații), 1 proiect privat (19 stații).
  
  
• Tip construcție: construcții noi – 52 proiecte (262 stații); renovări – 86 proiecte (150 stații); reparații – 4 proiecte (11 stații); modernizări – 3 proiecte (4 stații); extinderi – 3 proiecte (96 stații).

Aceste date (Victa) relevă că majoritatea proiectelor sunt departe de finalizare (ante-construcție: 372 din 523 stații) și că statul român finanțează covârșitor rețeaua publică (490 din 523 stații). Totodată, observăm încercări de implementare variate: proiecte rezidențiale și comunitare numeroase, dar și investiții industriale și de utilități (rețele, spital, etc.).

Implementare națională și planuri de viitor

România își propune să accelereze instalarea de încărcătoare. Conform autorităților, până la mijlocul lui 2026 numărul total al stațiilor de încărcare din țară ar trebui să atingă 30.000, folosind fonduri din PNRR și alte surse.

Țintele sunt distribuite aproximativ astfel: 71% din stații în mediul urban, 19% în mediul rural și 10% pe rețeaua de drumuri și autostrăzi. Documentele oficiale detaliază aceste necesități:

• de exemplu, CNAIR trebuie să realizeze 2.896 de puncte pe drumurile naționale/autostrăzi;
  
  
• Programul local din PNRR va finanța 13.283 de puncte (majoritatea de mare putere, 13.200, pentru reședințe de județ, orașe și comune);
  
  
• Programul „Valul Renovării” va adăuga alte 2.000 de puncte în mediul urban (1.000 de mare putere, 1.000 normale);
  
  
• alte 10.000 de puncte ar trebui să fie suportate din fonduri naționale, regionale sau private.

În total, România ar trebui să instaleze peste 27.000 de stații noi în următorii 2 ani și jumătate, un efort colosal, având în vedere că în 2024 s-au montat doar circa 1.100 de stații (21 pe săptămână).

Mai multe companii private au anunțat inițiative majore. De exemplu, OMV Petrom, împreună cu Electrica, a deschis recent cel mai mare hub de încărcare din țară, pe A1 (Miercurea Sibiului). Acest complex cuprinde două stații mari, totalizând 34 de puncte de încărcare rapidă (17 pe fiecare sens) și o putere totală de 10 MW.

Stațiile pentru autoturisme oferă 300 kW, încărcând bateria în 15-20 min, iar pentru camioane stațiile de 400 kW permit încărcarea în 1.5-2 ore. OMV Petrom și-a fixat un obiectiv ambițios: peste 5.000 de puncte de încărcare până în 2030 în România, parte din strategia de decarbonizare.

În paralel, proiecte locale urmăresc să creeze rețele inteligente de încărcare în orașe și zone rezidențiale. De pildă, există soluții de încărcare partajată la blocuri, unde mai multe familii utilizează împreună un punct central de 7–22 kW pentru alimentarea mașinilor personale. Astfel de inițiative reduc costul pe utilizator (câte 700–800 € per stație în loc de separate) și pot fi integrate simplu în tablourile de la parter sau subsol.

Provocări și comparații regionale

Deși planurile sunt ample, provocările sunt majore. România are cea mai accelerată rată de adopție a EV din regiune (circa 10% cotă de piață în 2023), însă infrastructura de încărcare din Europa Centrală și de Est rămâne deficitară. Statistici recente arată că Austria are aproape 15.000 de puncte, Cehia în jur de 3.400, Polonia 4.500, Ungaria 2.700, iar Bulgaria numai 1.200. Investițiile guvernamentale sunt limitate de bugete, iar investitorii privați ezită în absența unei mase critice de clienți. Din fericire, finanțările UE (Regulamentul AFIR) alocă bani pentru stații de-a lungul coridoarelor europene, oferind un sprijin vital pentru România și vecini.

În același timp, exemple din Vest arată că o rețea densă poate schimba jocul. Olanda oferă un încărcător la doar 123 de locuitori şi derulează parteneriate public-privat extinse, iar Austria sau Franța investesc masiv în infrastructură urbană.

Situația actuală din România (chiar și cu creșteri de +66% în 2023) este încă substanțial în urma acestor țări. Totuși, strategii precum instalarea de stații la benzinării și autostrăzi (cum a făcut Petrom) și stimulentele europene vor accelera tranziția.

Concluzie

Piața stațiilor de încărcare electrice în România este într-o fază de expansiune rapidă, dar trebuie susținută atât prin politici ferme, cât și prin investiții publice și private.

Directiva UE și fondurile europene oferă un cadru favorabil, iar datele Victa indică un număr important de proiecte planificate în diverse sectoare. Pentru a atinge obiectivele climatice și de mobilitate ale UE, România trebuie să accelereze implementarea proiectelor existente şi să continue atragerea de investiții. Numai în acest fel va putea face față necesarului estimat de zeci de mii de puncte de încărcare în următorul deceniu.

Surse: Date interne Victa (iulie 2024–iulie 2025) și analize media/autorități: Consiliul UE & ACEA.