Analiză tradusă și adaptată din The Diplomat Bucharest

România visează să devină un hub energetic regional, dar peste 5.000 de gospodării din țară încă trăiesc în întuneric. Copii care învață la lumina lămpilor cu gaz, bătrâni singuri și familii vulnerabile fără curent electric, aceasta este realitatea ignorată.

Potrivit primului Registru Național Electronic al Gospodăriilor fără Electricitate (RENGEER), realizat în 2024 de Asociația Energia Inteligentă cu sprijinul Ministerului Energiei, în România există 5.494 de locuințe neconectate la rețea, unde trăiesc peste 11.600 de oameni, jumătate copii.

Avem sneluminată

În timp ce Europa avansează rapid cu digitalizarea și tranziția verde, România încă are sate unde viața arată ca acum un secol. Promisiunile politice din ultimele trei decenii nu au adus soluții durabile.

Cele mai multe dintre casele neelectrificate sunt în zone montane izolate, unde racordarea la rețea este aproape imposibilă. Obstacolele sunt multiple:

• 87% dintre locuințe nu au acte cadastrale;
  
  
• 64% dintre locuitori au venituri sub salariul minim;
  
  
• în 53% din cazuri accesul este dificil, iar în 10% nu există drumuri.

Pentru aceste gospodării, soluția practică o reprezintă sistemele fotovoltaice cu baterii. Programul „Energie pentru Viață”, lansat de Asociația Energia Inteligentă în 2021, a reușit să electrifice 71 de gospodării din opt județe prin astfel de kituri solare. Dar, după cum remarcă inițiatorii, „este doar o picătură de lumină într-un ocean de întuneric”.

Harta arată că situația este gravă în Satu Mare (585 case), Bistrița-Năsăud (543), Harghita (468), Covasna (365) și Suceava (358). Dincolo de cifre, fiecare gospodărie ascunde povești dramatice: copii fără acces la internet, familii fără frigider sau televizor, oameni care nu pot încărca un telefon pentru a suna la 112.

Drept fundamental, nu privilegiu

La nivel european, accesul la energie este tratat ca un drept fundamental, parte din European Green Deal, REPowerEU și Agenda ONU 2030, cu principiul „Leave no one behind”.

În România, lipsa de electricitate în mii de case reflectă nu doar izolarea geografică, ci și eșecul politicilor publice. Programele naționale de electrificare au eșuat unul după altul: planul din 2007, strategia 2012-2016, programul „Prima Lumină” (2016) sau inițiativa din 2019 pentru panouri fotovoltaice.

Strategia energetică 2025-2035 recunoaște problema și estimează că există circa 7.500 de gospodării neelectrificate, dintre care 4.700 locuite permanent. Ținta: până în 2035, toate gospodăriile și firmele să aibă acces la curent, prin soluții descentralizate. Dar pentru bătrânii care așteaptă lumina de zeci de ani sau pentru copiii care învață la lumânare, 10 ani în plus înseamnă o eternitate.

Paradoxul: miliarde pentru mega-proiecte, 27 mil. € pentru lumină

În timp ce statul anunță proiecte de miliarde – 3 GW de eolian offshore, extinderea capacității nucleare, exploatarea gazelor din Marea Neagră sau interconectoare de înaltă tensiune – electrificarea completă a gospodăriilor ar necesita doar 27 milioane euro, adică costul unor panouri fotovoltaice pentru fiecare casă (2.000-5.000 €/kit).

Și totuși, România nu a inclus acest obiectiv în PNRR sau în Fondul de Modernizare, ratând șansa de a direcționa fonduri europene către cei mai vulnerabili.

În lipsa statului, ONG-urile și partenerii externi au intervenit punctual. Însă, după cum subliniază Monica David, președinta Asociației Energia Inteligentă: „Nu este rolul ONG-urilor să electrifice România, ci al statului. Fiecare gospodărie rămasă în întuneric este dovada unui eșec de guvernare. ONG-urile pot fi modele, dar responsabilitatea finală este publică, nu privată. Un drept fundamental nu poate depinde de donații și noroc.”

România nu poate pretinde că „luminează Europa” atâta timp cât mii de cetățeni trăiesc încă la lumina lumânării. Mai mult decât un proiect energetic, electrificarea totală ar fi o victorie de demnitate pentru societate.

Sursă articol: The Diplomat Bucharest