În prima jumătate a anului 2025, Victa a consemnat un volum considerabil de investiții în infrastructura de apă-canal din România, cu 589 de proiecte care includ 3.102 stații de pompare a apei uzate. Această evoluție, pusă în oglindă cu dinamica ultimilor ani și contextualizată în cadrul prevederilor europene, ilustrează atât progresele, cât și provocările majore ale sectorului.

Municipalitățile și operatorii de apă-canal au înregistrat, pentru intervalul 1 ianuarie – 30 iunie 2025, nu mai puțin de 296 de proiecte în fază de ante-construcție (autorizație și pregătire), cu 1.485 de stații de pompare planificate, și 256 de proiecte aflate în implementare, cu alte 1.491 de pompe instalate.

Doar 37 de contracte s-au finalizat deja, cu 126 de unități puse în funcțiune. Față de întreg anul 2024, când s-au consemnat 607 proiecte și 4.698 de stații de pompare, ritmul rămâne sus, semnalând un interes ridicat pentru extinderea și modernizarea rețelelor de transport al apelor uzate.

Partea de finanțare arată o dependență încă majoritară de banii publici: 555 din cele 589 de inițiative sunt finanțate exclusiv din surse publice, acoperind 3.065 de pompe, iar doar 21 proiecte (22 de pompe) au surse private.

Parteneriatele public‑private sunt încă timide (13 proiecte, 16 pompe), deși pot reprezenta o cale de diversificare a resurselor și de îmbunătățire a mentenanței operaționale. În funcție de natura lucrărilor, 311 proiecte au vizat construcții noi (1.091 de pompe), 79 au fost lucrări de renovare și reparații (454 de pompe), iar 199 au urmărit modernizarea și extinderea sistemelor existente (1.557 de pompe).

Mini‑stații și stații de epurare

În paralel, sectorul de epurare locală – mini‑stații și stații de epurare – a înregistrat 164 de proiecte în primele șase luni din 2025, totalizând 242 de instalații. Dintre acestea, 81 se află în pregătire (93 instalații), 66 în execuție (132 instalații), iar 17 au fost date deja în exploatare.

Peste 93 % dintre proiecte (153) sunt finanțate public, iar cele două proiecte private alături de nouă inițiative PPP completează peisajul. Din punct de vedere al tipului de intervenție, construcțiile noi domină (109 proiecte, 134 instalații), urmate de modernizări și extinderi (40 proiecte, 91 instalații) și, într-o măsură mai mică, de renovări (15 proiecte, 17 instalații).

Comparativ, în 2024 fuseseră lansate 205 proiecte de epurare (246 instalații), iar în 2023 doar 140 (204 instalații), ceea ce arată o accelerare clară a investițiilor în tratarea ape­lor uzate la nivel local.

Context legislativ și obiective europene

Aceste ritmuri de implementare se ciocnesc însă de realități tehnice și legislative. Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane obligă statele membre să asigure tratament secundar în aglomerările de peste 2.000 echivalent locuitori, iar termenul-limită pentru conformare a expirat în 2005.

În practică, numai 59,6 % din populația României era conectată la stații de epurare în 2024, iar rețelele de colectare acopereau 60,7 % din locuințe, față de o rată medie UE de 81 % conectare la epurare secundară în 2022.

Situația afectează direct calitatea apei deversate în mediul natural, în contextul în care doar 56 % din totalul apelor uzate sunt tratate în condiții sigure, conform rapoartelor Organizației Mondiale a Sănătății .

Pe termen scurt, România trebuie să accelereze digitalizarea și să promoveze mentenanța predictivă a infrastructurii. Soluțiile IoT și sistemele SCADA permit monitorizarea în timp real a parametrilor esențiali (debit, nivel, parametri de calitate), reducând riscul de avarii și optimizând costurile de operare.

La nivel de finanțare, creșterea cooperărilor PPP și introducerea de modele de leasing operațional pentru echipamente pot debloca resurse private și pot forța operatorii să adopte standarde mai ridicate de performanță.

Mai mult, implicarea activă a autorităților locale și regionale în accesarea fondurilor europene (PNRR, POIM) rămâne esențială. În paralel, introducerea tratamentelor avansate, pentru îndepărtarea micropoluanților, conform viitoarei revizuiri a UWWTD, va necesita alocări bugetare dedicate și proiecte pilot de succes.

În același timp, valorificarea nămolului de epurare prin digestie anaerobă și reutilizarea apei tratate în cicluri secundare (irigații, spălări urbane) pot transforma o povară de deșeu într-o resursă regenerabilă.

În ansamblu, cifrele Victa din H1 2025 și viziunea europeană de mediu cer României să pună pe primul plan modernizarea și extinderea sistemelor de apă-canal. Doar așa vom atinge exigențele legislative și vom proteja sănătatea publică și mediul, obiective de maximă urgență în „deceniul de transformare” al infrastructurii urbane.