Progresele tehnologice, cum ar fi scanările 3D bazate pe imagini cu drone, îi ajută pe arheologi să documenteze moștenirea Europei înainte ca siturile și artefactele să fie pierdute pentru generațiile viitoare.

Percepția comună este că arheologii își petrec timpul în jurul unei săpături, dar cercetătorul sârb Nenad Jončić folosește drone și tehnologie digitală pentru a documenta siturile arheologice care riscă să dispară.

În ianuarie 2016, Jončić, pe atunci student postuniversitar în arheologie la Universitatea din Belgrad, a fost detașat la o companie de tehnologie care operează în Slovacia, specializată în documentarea siturilor și artefactelor arheologice. 

Reconstrucție digitală

Munca sa a făcut parte dintr-o colaborare finanțată de UE, care vizează protejarea istoriei culturale în Europa de Est. Denumită CONPRA, inițiativa de cercetare a derulat din 2013 până în decembrie 2016. Acesta a reunit cercetători universitari și întreprinderi mici care lucrează pe siturile arheologice din Slovacia, Cehia, Slovenia și Serbia, pentru a face schimb de know-how în utilizarea imaginilor digitale pentru crearea de reconstrucții 3D ale site-urilor.

Pentru Jončić, a fost o experiență care i-a definit viața. L-a inspirat să înființeze una dintre primele companii private de arheologie din Serbia, ArheoData, astfel încât să poată continua să ajute la protejarea moștenirii culturale sârbe. El a devenit, de asemenea, „specialist în patrimoniul digital” al Muzeului Național din Belgrad.

În timpul colaborării finanțate de UE, Jončić a perfecționat utilizarea dronelor, a imaginilor termice și a altor tehnici arheologice de ultimă oră pentru a crea imagini 3D uimitoare ale săpăturilor arheologice. 

Viteza este esențială

Acesta este foarte conștient de constrângerile de timp cu care se confruntă arheologii, o problemă în care tehnologia digitală le vine în ajutor.

„În arheologia științifică, avem tot timpul din lume, este un proces foarte lent pentru analizare și documentare”, a spus el. Cu toate acestea „în arheologia de protecție, este ca și cum ai rămâne fără timp de la început. Chiar alergăm în fața buldozerelor. Trebuie să fim foarte rapizi, foarte preciși, să facem totul la timp pentru că dacă ești prea lent, totul va dispărea.” 

Tehnologia digitală captează rapid vestigiile istorice în detalii minime pentru a crea o înregistrare digitală permanentă înainte ca siturile arheologice să fie pierdute din cauza urbanizării și dezvoltării infrastructurii. 

Această abordare are rădăcinile în principiile arheologiei protectoare, stabilite în Convenția europeană din 1992 privind protecția patrimoniului arheologic.

În timp ce majoritatea activităților arheologice în desfășurare urmează această abordare, navigarea în lumea dezvoltării proprietăților – unde presiunile financiare au adesea prioritate – rămâne o muncă grea pentru arheologi, a explicat profesorul Predrag Novakovič, arheolog de la Universitatea din Ljubljana, Slovenia.

„Arheologia preventivă este foarte importantă”, a spus Novakovič, care a coordonat efortul de colaborare finanțat de UE. „Este și cea mai solicitantă și mai provocatoare situație, deoarece trebuie să negociezi cu dezvoltatorii și planificatorii. Presiunile asupra arheologilor sunt foarte reale.”

Novakovič și colegii au împărtășit tehnicile avansate pe care le foloseau deja în laboratoarele universitare pentru a crește numărul de întreprinderi care lucrează în arheologia preventivă. Scopul a fost de a ajuta Europa de Est să ajungă din urmă cu progresele arheologiei din alte țări europene. 

Recrearea siturilor preistorice 

Unul dintre siturile la care au lucrat a fost Vinča din Serbia, unul dintre cele mai importante situri preistorice din Europa, situat la doar 14 kilometri de Universitatea din Belgrad. Echipa a folosit tehnici digitale pentru a recrea dezvoltarea așezărilor umane timpurii și rutinele lor zilnice. 

La situl neolitic, Jončić a folosit fotogrammetria, o tehnică non-invazivă care surprinde mai multe fotografii din unghiuri diferite. Această metodă utilizează camere portabile sau fotografii aeriene realizate de drone pentru a crea modele 3D foarte detaliate și vii. 

„A fost într-adevăr începutul arheologiei digitale și implementarea gadgeturilor pe care le folosim acum”, a spus Jončić.

Compania sa documentează acum cetățile aliniate de-a lungul Dunării. Cunoscuți sub numele de Limes, ei au făcut odată parte din sistemul de apărare al Imperiului Roman.

Unul dintre proiectele lor este un film educațional – bazat în întregime pe reconstrucția lor 3D – despre două movile mari din anul 500 î.Hr. în Atenica, centrul Serbiei. 

Cu ce alte provocări se mai confruntă arheologii?

Presiunile dezvoltării proprietății nu sunt singura amenințare la adresa siturilor arheologice. În ultimele decenii, schimbările climatice și impactul acestora asupra solului au fost, de asemenea, factori de luat în considerare. 

Dr. Fabiana Battistin, cercetător postdoctoral în arheologie clasică la Universitatea Tuscia din Viterbo, Italia, a investigat impactul schimbărilor de mediu asupra siturilor istorice.

Eroziunea solului și schimbările de utilizare a terenului pot provoca daune fizice siturilor arheologice, atât deasupra, cât și sub suprafață.

„Eroziunea solului poate însemna că pierdem informații arheologice foarte importante. Prin expunerea și destabilizarea rămășițelor îngropate, se pot distruge literalmente straturi de informații despre trecut”, a spus Battistin.

Din 2018 până în 2023, Battistin a făcut parte dintr-o inițiativă finanțată de UE numită CERCETARE. Cercetătorii din Italia, Grecia, Cipru și Polonia au explorat modul în care noi tehnici de teledetecție ar putea ajuta la păstrarea informațiilor arheologice valoroase sub amenințare. 

Stefano De Angeli, profesor asociat de arheologie clasică la Universitatea din Tuscia, care a coordonat proiectul, a subliniat valoarea cooperării internaționale.

„Oportunitatea de cooperare transnațională oferită de finanțarea UE ne-a permis să testăm metodologia dezvoltată în condiții de mediu și tipuri de contexte arheologice foarte diferite. Acest lucru a făcut ca metodologia să fie adaptabilă și, prin urmare, replicabilă în alte situri arheologice din Europa.”

Cercetătorii au testat diferite tehnologii de teledetecție aeriană, prin satelit și la sol pentru a evalua impactul modificărilor solului și vulnerabilitatea siturilor de patrimoniu arheologic. 

Rezultatele lor i-au determinat să creeze un prototip al unui nou sistem de informații geografice care va ajuta autoritățile locale să înțeleagă mai bine riscurile la adresa siturilor de patrimoniu din regiunea lor și să pună în aplicare planuri de protecție a acestora. 

„Am putut să cartografiem vulnerabilitatea unui site și amenințările de mediu cu care se confruntă, să evaluăm nivelul de risc și să furnizăm informații bazate pe date despre cum să îl protejăm cel mai bine”, a spus Battistin.