În cartea “Killed By a Traffic Engineer,” profesorul de inginerie civilă Wes Marshall pune în lumină cât de puțină știință există în spatele modului în care sunt proiectate străzile.
Decesul pietonilor și a bicicliștilor a atins cote maxime în ultimii 40 de ani în SUA, și se punctează că răufăcătorul ascuns este, de fapt, ingineria transporturilor și a traficului și proiectare periculoasă a străzilor. Cu toate astea, nu s-a efectuat nicio examinare a motivului pentru care se proiectează drumuri care ne ucid literalmente.
În ciuda protestelor din diverse orașe americane care își exprimă angajamentul față de inițiativa Vision Zero (eliminarea totală a deceselor în accidente rutiere), aceste obiective par ireale în multe din cartierele care sunt încrucișate cu artere stradale de mare viteză și lipsite de spații sigure pentru pietoni și bicicliști.
Înainte de a scrie cartea și de a intra în mediul academic, Marshall a lucrat ca inginer proiectant la două firme, însă acum are cuvinte dure despre cum această profesie acordă în mod constant prioritate vitezei în detrimentul siguranței. Acesta afirmă că abordările inginerești sunt conduse tot mai mult de inerție și ideologie, decât să fie bazate pe logică sau evaluări.
Profesorul prezintă modul în care inginerii proiectanți au ,,construit un sistem care incită la un comportament rău.” În timp ce inginerii nu încearcă să provoace un rău intenționat, explică el, ei sunt vinovați de crearea unui sistem de transport ale cărui proiecte rămân în mare parte bazate pe presupuneri plauzibile, dar nedovedite.
Cercetarea în domeniul infrastructurii este învechită
“Killed by a Traffic Engineer” arată cum „cercetarea” în domeniul infrastructurii drumurilor este învechită și neexaminată și adesea condusă de o industrie care ia în considerare doar cum să ajungi de la punctul A la punctul B în cel mai rapid mod posibil, în detrimentul siguranței, calității vieții, egalității și sănătății planetare. Marshall examinează nevoia de viteză și modul în care inginerii au deconectat-o de la siguranță, concentrarea asupra capacității și modul în care influențează proiectarea, dând vina pe eroarea umană, măsurarea rezultatelor în materie de siguranță rutieră și educația inginerilor.
“Am simțit nevoia să scriu această carte când mi-am dat seama că nu ne vom apropia de rezolvarea problemelor noastre de siguranță rutieră pe baza a ceea ce am fost învățați la școala de inginerie. Am început să cercetez toate lucrurile sistemice pe care inginerii proiectanți le fac greșit. Cu cât mă gândeam mai mult la problemele cu care ne confruntăm, cu atât am realizat că trebuie să îmi dau seama de ce inginerii fac ceea ce fac.”
Într-un interviu pentru Bloomberg, Wess Marshall declară că “cu toții vrem să dăm vina pe eroarea umană. Este ușor pentru polițiști și companiile de asigurări, își pot da seama cine este de vină. Publicul larg îl poate considera un accident tragic și toți putem să ne odihnim peste noapte și să mergem la muncă a doua zi. Inginerii pot crede că sistemul funcționează și dacă toată lumea ar urma regulile, cu toții am fi în siguranță. Dar dacă datele ne spun că problemele apar de la cei cu un comportament rău, ar trebui să începem să ne întrebăm, ei bine, de ce oamenii se comportă așa?
Să presupunem că un pieton a murit într-un accident, când a vrut să treacă strada. Este ușor să-l învinovățim. Dar dacă privim în ansamblu, o să observați că cea mai apropiată trecere de pietoni se afla la o jumătate de milă distanță – și nici măcar nu era sigură – iar trotuarele de lângă ea lipsesc. Pentru mine, acea persoană ia o decizie foarte rațională, având în vedere sistemul de transport pe care i l-am pus în față. Dar apoi ne uităm la date și spunem că nu ar fi trebuit să traverseze pe acolo. Accentul pus pe eroarea umană îi pune pe inginerii proiectanți într-o poziție în care nu învățăm din greșelile noastre.”
