În ultimii ani, bicicleta a devenit un simbol al mobilității durabile în toată lumea. Țări precum Olanda și Danemarca înregistrează peste 18-27% din deplasări zilnice pe două roți, susținute de rețele bogate de piste dedicate.
În acest context, România prezintă un paradox. Este al doilea producător de biciclete din UE (după Portugalia, înaintea Italiei), dar utilizarea zilnică a bicicletei este încă redusă.
Abia acum autoritățile încep să prioritizeze infrastructura ciclistă și transportul verde, sub presiunea fondurilor europene și a schimbărilor de legislație.
La nivel național, datele Victa pentru perioada 19 februarie 2025 – 19 februarie 2026 evidențiază 173 de proiecte majore de piste de biciclete și dezvoltare a transportului verde, însumând investiții de aproximativ 1,04 miliarde de lei.
Harta proiectelor: Timiș, Bihor și Arad în frunte
Cele mai multe proiecte active se regăsesc în județele Timiș (27), Bihor (12) și Arad (10), însă inițiative sunt răspândite în întreaga țară. Dintre aceste lucrări, 144 sunt piste noi, în timp ce restul de 29 reprezintă reparații (12) sau modernizări (17) ale infrastructurii existente.
Proiectele se află în stadii diferite:
- 16 în fază de proiectare,
- 2 în autorizare,
- 29 înainte de execuție,
- 96 în construcție
- 11 în amenajare,
- iar 19 au fost finalizate
Astfel, deși există un efort amplu de planificare, marea majoritate a investițiilor sunt încă în lucru.
Finanțări și programe europene: PNRR și fonduri locale
Cu toate acestea, autoritățile își pun mari speranțe în fondurile europene recente. Multe piste noi sunt gândite în cadrul Programului Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
De exemplu, orașul Moldova Nouă (Caraș-Severin) amenajează un al doilea tronson de pistă de 2,862 m finanțat integral prin PNRR (componenta Fond Local), cu o valoare a contractului de 3,35 milioane lei.
La nivel regional, Consiliul Județean Bihor a semnat un contract de 34 milioane lei (fără TVA) pentru VELO Apuseni, un traseu cicloturistic de 227 km ce va lega județele Bihor, Cluj și Alba (porțiunea din Bihor măsoară 139 km).
Această lucrare este parte a unui proiect PNRR dedicat cicloturismului (implementarea a 3.000 km de trasee), menită să consolideze Maramureșul și Apusenii ca destinații de ciclism de lungă distanță.
La nivel urban, capitale precum Bucureștiul au început să elaboreze planuri ample. Primăria Municipiului București a avizat în 2025 un Masterplan Velo care prevede o rețea principală de 150 km de piste în următorii cinci ani, plus încă 400 km de rețea secundară cu implicarea sectoarelor.
În paralel, sectoarele 2, 3 și 4 derulează împreună proiectul metropolitan „I Love Velo”, prin care peste 102 km de piste și trasee pietonale continue vor conecta cartiere mari ale Capitalei și vor ajunge până la Cernica.
Proiectul „I Love Velo” este pregătit pentru finanțare europeană și urmărește reducerea congestiei și poluării prin crearea unor coridoare verzi moderne ce depășesc granițele administrative ale sectoarelor implicate.
Pe lângă fondurile UE, autoritățile locale folosesc bugete proprii și fonduri de coeziune pentru piste urbane. De pildă, la Timișoara se discută concepte noi de cartiere cu trafic redus și piste integrate, iar alte municipalități derulează proiecte de fluidizare a traficului ce includ benzi dedicate bicicliștilor.
În același timp, experții avertizează că, pentru a transforma cu adevărat mersul pe bicicletă într-o opțiune zilnică, este nevoie de investiții corecte în infrastructură și de reglementări noi.
În ultimii ani, presiunea UE și programele de finanțare au forțat România să completeze videul legislativ legat de circulația bicicletelor, dar rămân probleme precum actualizarea Codului Rutier și standarde tehnice pentru intersecții.
Comparativ cu Europa de Est: Polonia, Ungaria și Cehia
Comparativ cu țările din Europa de Est, România se află încă într-o fază incipientă în dezvoltarea infrastructurii pentru bicicliști. În Polonia, orașe precum Varșovia, Cracovia și Gdansk au rețele extinse de piste urbane și trasee cicloturistice interconectate, sprijinite de programe naționale și fonduri UE, cu peste 3.000 km de piste urbane și rurale planificate până în 2030.
Ungaria și Cehia au adoptat politici similare, cu rețele integrate de transport verde și inițiative de „bike-sharing” la scară largă, care fac bicicleta o alternativă viabilă la transportul auto.
În România, deși există proiecte majore în județe precum Timiș, Bihor sau Arad și orașe ca București sau Brașov, rețeaua este fragmentată, iar utilizarea zilnică a bicicletei rămâne scăzută.
În plus, standardele tehnice și conectivitatea între piste urbane și rurale nu sunt încă la nivelul vecinilor, ceea ce limitează impactul imediat asupra mobilității urbane și turismului ciclistic. Cu toate acestea, fondurile PNRR și investițiile în proiecte precum VELO Apuseni sau „I Love Velo” marchează pași importanți spre reducerea acestui decalaj și alinierea României la tendințele regionale.
Beneficiile transportului verde: mediu, sănătate și siguranță
Investițiile în piste aduc totuși beneficii clare. Autoritățile și experții subliniază că o rețea coerentă de piste de biciclete diminuează traficul rutier și emisiile de CO₂, încurajează un stil de viață activ și sănătos, și crește siguranța participanților vulnerabili la trafic, separând efectiv bicicliștii de autoturisme.
În concluzie, ultimele 12 luni au marcat o intensificare a proiectelor verzi în România, de la marile metropole la zonele rurale, cu finanțări UE în prim-plan. Rămâne ca aceste inițiative să se concretizeze rapid în infrastructură funcțională, astfel încât beneficiile mediului și comunității să devină vizibile pentru cetățeni.
