Pentru decenii, ciclul de viață al clădirilor a urmat o formulă simplă: planificare, proiectare, construcție, demolare și, inevitabil, groapa de gunoi. Încetul cu încetul, practica arhitecturală a început să integreze concepte precum reutilizarea, dezasamblarea și demolarea circulară, dar de cele mai multe ori acestea au rămas secundare.

Dar dacă aceste principii nu ar mai fi excepții? Dacă am proiecta sau selecta fiecare componentă a clădirii astfel încât să-și păstreze valoarea și utilitatea și după primul ciclu de viață? Tranziția de la demolare la practici axate pe reuse, repurposing și dezasamblare sustenabilă nu mai e doar teorie: până în 2030, modul în care privim procesele, clădirile și piața în ansamblu ar putea fi complet rescris.

Politici și reglementări: cum redefinește Europa circularitatea

Demolarea presupune costuri materiale semnificative și poate amplifica efectele sociale negative, mai ales în orașele mari unde spațiile locuibile sunt limitate. În Europa, ideea dreptului la reutilizare („Right to Reuse”) prinde contur și ar putea transforma politicile publice, aducând refurbishment-ul și reutilizarea materialelor în prim-plan.

Aceste inițiative nu înseamnă sfârșitul materialelor noi, ci schimbarea relației dintre locația proiectului și originea materialelor folosite. Trasabilitatea și pașapoartele digitale ale materialelor (material passports) devin elemente cheie: acestea documentează caracteristicile, starea și potențialul de reutilizare al componentelor, oferind arhitecților și dezvoltatorilor instrumente concrete pentru decizii sustenabile.

Tehnologii care transformă demolarea

Designul pentru dezasamblare a devenit un proces esențial pentru sustenabilitate. Tehnologia joacă un rol crucial:

• Roboți cu senzori avansați permit dezasamblarea precisă, reducând deteriorarea materialelor.
  
  
• Sisteme zero-bonding facilitează asamblarea și dezasamblarea clădirilor, fiind folosite în pavilioane, structuri temporare și în proiecte pilot de mari dimensiuni.
  
  
• Digital twins permite simularea și planificarea proceselor de dezasamblare, maximizând recuperarea resurselor.
  
  
• Etichetarea și identificarea materialelor prin spectrometrie sau RFID optimizează sortarea și urmărirea componentelor, oferind o gestionare mai rapidă și mai eficientă a resurselor.

Aceste tehnologii permit nu doar recuperarea materialelor, ci și anticiparea viitoarei utilizări a componentelor în alte clădiri, creând un ciclu de viață extins și predictibil.

Studii de caz internaționale

Exemple de bune practici există deja la nivel global:

• La Bienala de Artă de la Veneția 2022, materialele folosite au fost reutilizate pentru Pavilionul German în anul următor, demonstrând eficiența circularității la scară evenimentelor culturale.
  
  
• În Germania și Olanda, proiecte pilot transformă clădirile rezidențiale vechi în depozite de materiale reutilizabile, pregătite pentru noi construcții.
  
  
• Companii din Scandinavia folosesc roboți și digital twins pentru a dezasambla clădiri și a sorta componentele, maximizând valoarea materialelor recuperate și reducând costurile logistice.

Aceste exemple arată că reutilizarea nu mai este doar o practică de nișă, ci poate fi implementată la scară largă, inclusiv în România.

Provocări și perspective locale

În România, implementarea circularității în construcții se lovește de provocări legislative și logistice:

• Lipsa unor reglementări clare privind reutilizarea materialelor.
  
  
• Necesitatea unor platforme digitale integrate pentru inventariere și trasabilitate.
  
  
• Obiceiul încă predominant de a considera demolarea ca singura soluție rapidă.

Cu toate acestea, exemplele internaționale, împreună cu presiunea crescândă pentru sustenabilitate și eficiență economică, oferă oportunități concrete pentru arhitecți, dezvoltatori și antreprenori de a integra principiile reuse și circularitate în proiectele locale.