Implementarea BIM în România nu este doar un subiect tehnic, ci o provocare strategică pentru întreaga piață a construcțiilor. Monica-Gabriela Amuza, doctorand urbanist peisagist și Allplan Product Owner la ALLBIM NET, analizează lucid stadiul actual și atrage atenția asupra pașilor necesari pentru ca digitalizarea să devină o practică reală și coerentă. Prin experiența sa, dar și prin implicarea în proiecte de formare și consultanță, ea propune soluții concrete acolo unde sistemul încă ezită.

Coordonator tehnic al The BIM Challenge, eveniment care a reunit studenți, proiectanți și antreprenori în jurul celor mai noi standarde, Monica Amuza arată că schimbarea nu poate veni decât prin educație și printr-un cadru normativ bine definit.

Interviul deschide discuția despre oportunități, riscuri și pașii practici pe care firmele de arhitectură și construcții trebuie să îi asume pentru a rămâne competitive într-un context tot mai exigent.

Unde ne aflăm, în mod real, în România, cu implementarea BIM la nivel de industrie? Există date, indicatori sau repere concrete care arată gradul de adopție?

Dacă ne uităm realist la situația din România, implementarea BIM se află încă într-o etapă incipientă. Începem să vedem mențiuni în caietele de sarcini și avem un roadmap care trasează direcțiile principale, însă, la nivel practic, suntem departe de o adoptare clară și unitară. Există interes și deschidere, dar aplicarea rămâne fragmentată. Totuși, devine evident că proiectele de mari dimensiuni nu mai pot fi gestionate eficient fără BIM.

Un exemplu bun este domeniul infrastructurii, unde observăm deja cerințe BIM în caietele de sarcini. În această zonă, și noi, la ALLBIM NET, contribuim prin programe de formare și certificare dedicate.

Sunt optimistă pentru că văd cum apar tot mai multe inițiative de formare în această direcție. Am fost implicați, de exemplu, în organizarea unor cursuri de formare profesională în domeniul BIM și GIS alături de OAR – Filiala Teritorială București.

Iar prin The BIM Challenge, eveniment pe care îl coordonez împreună cu o echipă tânără, creativă și foarte bine pregătită, contribuim la formarea atât a studenților, cât și a proiectanților, pentru a lucra conform principiilor și standardelor BIM.

România are de câțiva ani standardul SR EN ISO 19650, dar fără un cadru normativ clar obligatoriu, implementarea BIM se bazează adesea pe inițiative private. Ce efect are această ambiguitate asupra modului în care antreprenorii se raportează la BIM? Lipsa obligativității duce la inovație sau la evitare?

Cred că inițiativele din zona publică sunt esențiale pentru adoptarea oricărei metodologii la nivel național. Un exemplu relevant este Ordinul 904/2023, care a introdus obligativitatea livrării documentațiilor de urbanism în format GIS. Practic, acesta a standardizat procesul și a impus livrarea digitală în domeniul urbanismului.

Totodată, este vorba și despre managementul informației, însă la o scară teritorială mai mare, aspect extrem de relevant și util pentru industria AEC, întrucât pe baza datelor geospațiale sunt fundamentate deciziile.

Implementarea nu este lipsită de provocări, iar rezistența la schimbare rămâne semnificativă, însă impactul este clar: reglementarea a deschis drumul către o bază unică de date pentru documentațiile de urbanism, a adus mai multă transparență și a stimulat apariția multor inițiative inovatoare în piață. 

Ca exemplu, această schimbare ne-a determinat inclusiv pe mine și pe echipa mea să dezvoltăm un instrument integrat în Allplan, GeoPackage, care permite livrarea documentațiilor de urbanism în format GIS, conform cerințelor Ordinului 904/2023.

Cred că pentru BIM este nevoie de un parcurs asemănător: proiecte pilot la nivel național, un cadru normativ unitar și programe de formare dedicate. În lipsa acestora, există riscul ca fiecare companie sau chiar fiecare caiet de sarcini să interpreteze diferit ce înseamnă BIM, ceea ce duce la confuzie și aplicare parțială.

Se observă adesea că unii constructori folosesc doar o fracțiune din potențialul BIM, tratându-l ca pe o colecție de fișiere 3D. Care este, din punctul tău de vedere, linia dintre „BIM mimat” și „BIM real”? Cum se pot educa actorii implicați pentru a înțelege diferența?

Cred că termenul „BIM mimat” este, de fapt, expresia unui nivel scăzut de maturitate BIM. Nu este vorba de o simulare, ci de o etapă firească prin care trec multe organizații aflate la început de drum.

Diferența dintre un nivel incipient și un BIM autentic o face, în primul rând, înțelegerea faptului că BIM nu înseamnă doar modele 3D, ci managementul informației. ISO 19650 trasează foarte clar etapele de maturitate și responsabilitățile celor trei părți implicate: partea angajatoare, partea angajată ca lider și partea angajată. 

„BIM real” presupune, dacă ar fi să punctez câteva cerințe esențiale, asumarea clară a rolurilor și înțelegerea responsabilităților asociate acestora, utilizarea unui CDE (Common Data Environment) și o abordare orientată către întreg ciclul de viață al construcției, scopul final fiind generarea unui model de informație al activului în utilizare.

Și pentru că vorbim despre managementul informației, nu putem uita despre definirea unei liste exhaustive de cerințe de informație, unde precizia formulării lor este la fel de importantă ca și conținutul.

Pentru un antreprenor general implicat într-un proiect public care cere livrare în format IFC, dar care nu are know-how-ul intern sau infrastructura digitală, care este riscul real? Ce pași concreți ar trebui făcuți pentru a evita penalizări sau blocaje în execuție?

Riscul major pentru un antreprenor general aflat într-o astfel de situație este să nu înțeleagă exact ce solicită beneficiarul și, implicit, să nu știe ce are de livrat. Lipsa accesului la modelul 3D și la documentația completă poate duce la confuzii, la comenzi de materiale incorecte sau excesive, la necorelări între dispozițiile de șantier și planșele finale, dar și la întârzieri în execuție.

Pentru a evita aceste blocaje, antreprenorii generali au nevoie să colaboreze direct pe model, să utilizeze un CDE pentru gestionarea documentației și să extragă automat informațiile necesare. Sprijinul prin soluții și consultanță dedicate îi ajută să facă tranziția către BIM într-un mod eficient. 

Practic, BIM devine limbajul comun între beneficiar, proiectant și antreprenor, reducând riscurile și aducând transparență în proces. Iar noi, la ALLBIM NET, suntem alături de antreprenori prin soluții eficiente și expertiză, pentru a face acest pas mai simplu.

Common Data Environment (CDE) este un concept fundamental în metodologia BIM. Care sunt cele mai frecvente greșeli în gestionarea acestui mediu comun de date? Ce se întâmplă atunci când datele lipsesc, sunt incomplete sau neconforme?

O greșeală frecventă ține de stabilirea proprietății asupra mediului comun de date. Prea des, aceasta este transferată către constructori sau proiectanți, deși, în realitate, beneficiarul ar trebui să fie cel care deține și administrează acest mediu comun de date. 

Revenim la un aspect esențial: beneficiarul sau reprezentantul acestuia trebuie să fie educat și format în domeniul BIM, să înțeleagă responsabilitățile și procesele asociate și să conștientizeze importanța integrării managementului informației. Acest lucru este valabil pentru toate tipurile de proiecte, fie publice sau private, administrații publice ori mari dezvoltatori privați. 

Astfel, un CDE trebuie să asigure accesul la informații pe întreaga durată de viață a construcției și să fie gestionat printr-un know-how adecvat sau, acolo unde acest lucru nu există intern, prin delegarea managementului către persoane avizate. 

Valoarea unui CDE se măsoară prin respectarea unui set de cerințe specifice, conforme cu prevederile standardelor în vigoare. Un exemplu de mediu comun de date (CDE) pentru proiectare și execuție este platforma Bimplus, însă indiferent de soluția utilizată, aceasta trebuie să fie certificată pentru a garanta trasabilitatea, securitatea și conformitatea datelor. 

O gestionare corectă presupune corelarea constantă între livrabilele încărcate, cerințele de informație și BEP (Planul de Execuție BIM). În lipsa acestei corelări, datele pot deveni incomplete sau neconforme, ceea ce afectează direct calitatea proiectului și eficiența execuției. Aici intervine și IDS (Information Delivery Specification), care asigură conformarea cu specificațiile cerute de beneficiar. 

Pe de altă parte, într-un proiect BIM complet, trasabilitatea este digitală. Cine are responsabilitatea finală pentru datele din model: proiectantul, constructorul, managerul de proiect sau beneficiarul? Cum poate fi folosit modelul digital într-un litigiu contractual?

ISO 19650 stabilește fluxurile de aprobare. Partea angajată ca lider are responsabilitatea asupra informațiilor produse, verifică și analizează containerele de informații transmise de fiecare parte angajată și le autorizează pentru predarea către partea angajatoare. În etapa finală, beneficiarul este cel care aprobă și își asumă responsabilitatea asupra datelor, verificând și analizând la rândul său containerele autorizate de partea angajată ca lider și face dovada acceptării sau refuzului lor.  

Avantajul major este că, prin CDE, toate aceste procese devin complet trasabile. Putem ști exact cine a încărcat un fișier, cine l-a aprobat și în ce moment. Această trasabilitate face ca modelul digital să poată fi utilizat ca probă solidă într-un litigiu contractual.

Putem avea mai multe tipuri de CDE, adaptate diferitelor faze ale proiectului și tipuri de documente. Există platforme CDE dedicate pentru gestionarea documentației în format PDF, precum Bluebeam, soluții pentru coordonarea modelului unic colaborativ în etapa de proiectare și execuție, cum este Bimplus și platforme dedicate fazei de operare și mentenanță, axate pe componenta de Digital Twin, cum este dTwin.

Important este ca, indiferent de etapă sau de formatul de date, să existe un CDE funcțional, care să asigure continuitatea și coerența managementului informației și este foarte important ca toate aceste platforme să colaboreze între ele.

Chiar la The BIM Challenge 2025 am realizat un astfel de exercițiu cu peste 100 de studenți, tocmai pentru a arăta cât de importantă este construirea „cărții digitale” a unei construcții.

Pentru un antreprenor general care își dorește să integreze BIM în compania sa, care ar fi primii 3 pași esențiali? Care sunt riscurile cele mai mari în acest proces și cum le poate evita?

În primul rând, este necesară cunoașterea și aplicarea standardelor și ghidurilor BIM de către membrii companiei la toate nivelurile. În al doilea rând, alegerea unor produse software și a unor platforme CDE performante și certificate. În al treilea rând, este importantă înțelegerea faptului că investiția inițială în BIM se convertește într-un avantaj competitiv real pe termen lung. Implementarea BIM presupune costuri legate de software, de formarea echipei și chiar de schimbarea proceselor interne. 

Totuși, aceste costuri se transformă ulterior în beneficii, în special în ceea ce privește reducerea erorilor, reducerea risipei pe șantier, optimizarea timpilor de execuție, trasabilitatea deciziilor și o predictibilitate mai mare în operare și mentenanță.

Riscurile cele mai mari țin evident de lipsa unei formări de calitate, de investițiile insuficiente și de rezistența la schimbare. Această cutumă, mai ales într-un context în care nu există obligativitate legală, este dificil de depășit.

Lipsa unei presiuni externe face ca adoptarea BIM să depindă în mare măsură de deschiderea și viziunea companiei, motiv pentru care consultanța și formarea devin cu atât mai importante. Aceste riscuri pot fi evitate printr-un plan strategic de implementare, instruirea continuă a personalului și o abordare etapizată a procesului.

În acest context, serviciile de consultanță au un rol esențial, pentru că ajută o companie să își evalueze nivelul de maturitate BIM și să identifice pașii concreți pe care trebuie să îi urmeze. Acesta este exact tipul de sprijin pe care îl oferim și noi la ALLBIM NET.

Interviul complet poate fi citit în ediția 2025 a publicației „Cele Mai Puternice 100 Firme de Arhitectură din România”.

Află cine sunt și cum definesc noile tendințe și provocări din piață cei mai puternici 100 de arhitecți și proiectanți din România. COMANDĂ ACUM