Raluca Șoaita, arhitect şi fondator TESSERACT Studio, privește arhitectura medicală ca pe o responsabilitate socială și culturală, nu doar ca pe un exercițiu tehnic. La TESSERACT Studio, fiecare proiect devine un teren de explorare în care spațiul este gândit să reducă anxietatea, să aducă lumină și claritate, să respecte demnitatea celor care îl folosesc.

Extinderea Spitalului de Copii Marie Curie, volumele dedicate arhitecturii care vindecă și implicarea constantă în dialogul public sunt doar câteva dintre reperele recente ale biroului. Dincolo de rezultate, miza Ralucăi Șoaita este aceea de a arăta că arhitectura poate schimba nu doar clădiri, ci și experiența umană a vindecării.

În jurul companiei, s-a coagulat o echipă care învață continuu din colaborarea directă cu medici, asistente, pacienți și familiile lor. Această deschidere către dialog face ca fiecare proiect să fie construit pe realități trăite, nu pe ipoteze. De aici rezultă arhitectura precisă și empatică a biroului: spitale în care traseele sunt intuitive, spațiile respiră, iar tehnologia se împletește firesc cu atenția pentru om.

Cum a arătat pentru TESSERACT prima jumătate a anului 2024, din punct de vedere al numărului de proiecte, al echipei și al performanței financiare?

Prima jumătate a anului a fost una echilibrată și dinamică. Am continuat câteva proiecte de amploare în zona infrastructurii medicale și, în paralel, am pornit inițiative noi care ne provoacă atât tehnic, cât și conceptual. Echipa s-a mai mărit și s-a sudat mai bine, ceea ce ne permite să abordăm proiecte tot mai complexe cu mai multă siguranță. În plus, am lucrat la îmbunătățirea proceselor de lucru, pentru a crește eficiența. Din punct de vedere financiar, ne-am menținut pe o linie stabilă, cu o evoluție sănătoasă și sustenabilă, în concordanță cu direcțiile pe care ni le-am propus.

Un moment cu adevărat special a fost lansarea volumului dedicat proiectării spitalului de copii Marie Curie, realizat de Asociația Dăruiește Viață. Cartea, intitulată “Conexiunile arhitecturii care vindecă”, este un proiect editorial în care am pus mult suflet și prin care ne-am dorit să aducem în prim-plan o viziune mai profundă asupra arhitecturii medicale, una construită pe empatie, funcționalitate și impact pe termen lung. Este rezultatul unei documentări ample și al experienței acumulate de-a lungul anilor de lucru în domeniul spitalicesc, iar bucuria noastră a fost să vedem că volumul a generat un dialog valoros între specialiști și a subliniat cât de mare poate fi rolul arhitecturii în procesul de vindecare.

Tot în această perioadă, am participat din nou la Romanian Design Week, în cadrul “Nopții Studiourilor de Arhitectură”. A fost o ocazie foarte bună să deschidem porțile TESSERACT către publicul larg și să prezentăm nu doar proiectele la care lucrăm în prezent, ci și concepte care explorează viitorul arhitecturii medicale, într-un format interactiv.

Privind în ansamblu, aceste experiențe din prima parte a anului ne-au confirmat încă o dată convingerea că arhitectura are puterea de a influența viețile oamenilor și de a aduce valoare reală comunităților.

Care este proiectul început în 2024/2025 care vă provoacă cel mai mult – din orice punct de vedere: tehnic, uman, legislativ, social?

Cel mai complex și provocator proiect la care lucrăm în acest moment este, fără îndoială, extinderea Spitalului de Copii de la Marie Curie, dezvoltat împreună cu Asociația Dăruiește Viață. Este un proiect de referință, care nu înseamnă doar o clădire nouă, ci o regândire radicală a felului în care ne raportăm la tratamentul și îngrijirea copiilor.

Ceea ce face acest demers cu adevărat special este faptul că nu ne limităm la proiectarea unei clădiri în sine, elaborăm un masterplan pentru întregul sit, gândit în mai multe faze, care ne permite să analizăm în profunzime nevoile și să definim o strategie coerentă pe termen lung. Asta înseamnă că fiecare decizie are o greutate nu doar tehnică, ci și socială și umană.

O parte esențială a procesului este colaborarea permanentă cu echipa medicală și administrativă. Practic formăm o echipă unitară, în care arhitecții și inginerii învață de la medici, asistente, manageri, și invers. Numai în felul acesta putem ajunge la o soluție de arhitectură care să răspundă cu adevărat realității cotidiene a celor care vor trăi și vor lucra acolo.

Din punct de vedere tehnic, unul dintre obiectivele noastre este implementarea integrală a sistemului BIM, nu doar la nivelul proiectării, ci și în execuție și ulterior în procesul de operare și mentenanță. Este un salt important pentru zona de infrastructură medicală din România și un mod de a asigura transparență și eficiență pe termen lung.

Sigur, în paralel lucrăm și la alte spitale publice, de exemplu, am încheiat studiile pentru Spitalul Regional de Urgență Brașov sau lucrăm la studiul de fezabilitate pentru construirea Spitalului Municipal din Lugoj. Și acelea sunt proiecte strategice, de mare responsabilitate. Dar proiectul de la Marie Curie ne solicită cel mai mult, fiind în același timp și o experiență unică, prin complexitatea, impactul și emoția pe care le aduce.

Ați simțit o accelerare reală a investițiilor în infrastructura medicală din România?

Putem spune că în ultima perioadă există mai multă vizibilitate și mai multă atenție publică pentru domeniul infrastructurii medicale. Retorica oficială este clar favorabilă acestor investiții și asta creează un cadru optimist. Totuși, când ajungem la partea de implementare, lucrurile se mișcă încă prea încet. 

Proiectele avansează fragmentat, se lovesc de birocrație și de o lipsă de coerență în stabilirea priorităților. Cu alte cuvinte, există o intenție de schimbare, dar până la o accelerare reală și sistemică mai avem drum de parcurs.

Pe de altă parte, au apărut instrumente și oportunități noi. Discuțiile de la nivel guvernamental privind direcționarea fondurilor către sectoare critice și creșterea alocărilor bugetare pentru sănătate sunt un semnal pozitiv. De asemenea, programe de finanțare precum PNRR sau PNIUS aduc sume importante pentru modernizarea infrastructurii sanitare. Problema este că o parte dintre aceste resurse sunt încă blocate la nivel administrativ. Dacă procesul de absorbție și implementare va fi accelerat, există șansa să vedem în următorii ani o schimbare vizibilă.

Din perspectiva noastră, important este să existe consecvență, o strategie clară și echipe cu experiență care coordonează astfel de programe. Infrastructura medicală nu poate fi tratată doar ca o urgență punctuală – trebuie să devină o prioritate strategică și asumată, pentru că impactul ei se simte direct, zi de zi, în viața oamenilor.

Care e cea mai mare greșeală pe care o vedeți repetată constant în arhitectura medicală din România?

Separarea proiectării de înțelegerea reală a actului medical. Multe proiecte pornesc fără consultarea echipelor medicale, fără analiza experienței pacienților și chiar a familiilor acestora într-un spital, fără studii de flux sau analize funcționale serioase. 

Se prioritizează forma sau bugetul, în detrimentul utilizatorului. Este o greșeală recurentă, alimentată de presiuni administrative și de lipsa unui dialog autentic între toate părțile implicate.

Unde sunt cele mai mari decalaje față de standardele internaționale?

În faza de planificare strategică. În țările unde infrastructura medicală funcționează eficient, proiectele sunt pregătite în detaliu, cu prioritizǎri în funcție de urgențe, cu input medical, simulări, standarde de eficiență și siguranță. În România, această etapă este adesea superficială, ceea ce duce la erori de execuție, costuri suplimentare și funcționalități compromise.

Ce v-ar plăcea ca pacienții și personalul medical să simtă într-un spital semnat de TESSERACT?

Ne dorim ca pacienții și personalul medical să se simtă respectați și în siguranță într-un spital proiectat de TESSERACT. Atmosfera trebuie să fie calmă, clară și primitoare, un loc care să ofere, dincolo de funcționalitate și eficiență, demnitate și o umanitate autentică. Un spital nu trebuie să fie rece sau impersonal; credem că poate deveni un spațiu care sprijină vindecarea și creează o experiență pozitivă pentru toți cei care îl folosesc.

Două exemple vorbesc de la sine: la un an după darea în folosință a spitalului pentru copii Marie Curie, o fetiță a plâns la externare pentru că „nu vrea să plece acasă, îi place la spital”. Un medic spunea, la rândul lui, că a merge în acest spital e pentru el “ca atunci când erai mic și spuneai că pleci în străinătate” – astăzi merge la lucru “în fiecare zi în străinătate”.

 Astfel de reacții ne confirmă că spațiul poate schimba radical felul în care este percepută experiența medicală și că arhitectura umanizată are un impact real în viața oamenilor.

Interviul complet poate fi citit în ediția 2025 a publicației „Cele Mai Puternice 100 Firme de Arhitectură din România”.

Află cine sunt și cum definesc noile tendințe și provocări din piață cei mai puternici 100 de arhitecți și proiectanți din România. COMANDĂ ACUM