Studioul de design Superflux analizează lumea actuală prin prisma designului speculativ, cu scopul de a construi viitoruri colective mai sigure și mai conștiente. Fondat la Londra de Anab Jain și Jon Ardern, studioul a dezvoltat în ultimii 15 ani o practică bazată pe o idee clară, cel mai eficient mod de a schimba comportamentul oamenilor în prezent este să-i faci să experimenteze cum ar putea arăta viitorul.
Proiectele lor pornesc de la date, știință și fapte, astfel încât scenariile imaginare nu rămân simple teorii, ci devin posibile direcții de acțiune.
Dacă prognoza se bazează pe date, designul speculativ pornește din imaginație susținută de cercetare. Rezultatul nu este un raport de citit, ci o experiență, un spațiu în care intri, un film pe care îl vezi sau chiar un miros care te surprinde înainte să înțelegi de unde vine.
Viitor experiențial, construit ca mediu real
Abordarea studioului pornește de la o dimensiune senzorială și emoțională, înainte de cea intelectuală. De-a lungul activității lor, echipa a observat că informația, de una singură, nu este suficientă pentru a determina schimbare.
Datele despre criza climatică, inegalitate sau colaps ecologic există de mult timp și sunt bine documentate. Cu toate acestea, diferența dintre a ști și a acționa rămâne una dintre marile provocări ale prezentului.
Ipoteza Superflux este că această diferență poate fi redusă dacă oamenii pot experimenta direct cum ar putea arăta un alt tip de viitor.
În acest sens, studioul creează ceea ce numește viitor experiențial, un mediu construit sau scenariu tangibil, realizat prin material, sunet, miros, imagini și secvențe spațiale. Procesul începe cu cercetare, de la literatură științifică, politici publice, studii de teren, analize de tendințe și până la discuții cu specialiști din domenii diferite.
Din aceste surse, echipa extrage un posibil scenariu de viitor, bazat pe evoluțiile actuale, dar extins într-o direcție încă neexplorată. Apoi îl transformă într-o experiență concretă.
Participare, nu doar observație
Proiectele Superflux sunt construite astfel încât publicul să devină parte din ele. Fie că este vorba despre întrebări la care vizitatorii răspund, trasee pe care aleg să le parcurgă sau spații în care decid să intre, interacțiunea este esențială.
Această alegere este intenționată. Un viitor pe care îl privești rămâne abstract, însă unul în care acționezi, chiar și într-un cadru controlat, devine mai ușor de înțeles. Interesul studioului este tocmai acest moment în care cineva trece de la statutul de spectator la cel de participant și începe să se vadă ca parte din acel viitor.
Între analiză și imaginație
Anab Jain și Jon Ardern descriu abordarea lor ca și „creative foresight”, adică o combinație între analiză și imaginație. De aceea, proiectele lor leagă constant elementele speculative de realitate.
Scenariile propuse nu sunt prezentate izolat, ci sunt susținute de exemple reale: organizații, cercetători sau comunități care deja lucrează în acea direcție. Astfel, distanța dintre prezent și viitorul imaginat nu mai pare atât de mare, ci mai degrabă un proces deja început.
Designul speculativ ca instrument de acțiune
În abordarea Superflux, designul speculativ nu este o formă de evadare, ci un instrument de lucru. Prin crearea unor scenarii suficient de credibile și tangibile, studioul urmărește să determine oamenii să înceapă să construiască acel viitor înainte ca el să existe.
Instalațiile, proiectele multimedia și obiectele create fac ca aceste scenarii să devină vizibile și accesibile. Oamenii le pot vedea, le pot experimenta și pot începe să se raporteze la ele.
În final, nu este vorba despre un rezultat fix, ci despre un mod de a lucra, unul care deschide posibilitatea unor viitoruri mai sigure și mai conștiente.
