La Jungfraujoch, sus în Alpii Elvețieni, temperaturile coboară până la -7°C, înghețând totul și creând suprafețe alunecoase și periculoase. Înconjurat de pante abrupte pe toate părțile și la aproape 3.600 de metri altitudine, respirația devine dificilă.

Săpat direct în vârful muntelui, Observatorul Sphinx este cea mai înaltă facilitate de acest gen din Europa. Aici se desfășoară cercetări revoluționare în misiunea omenirii de a înțelege universul, iar tot ce ține de acest loc ne amintește de puterea ingineriei.

Sus, printre nori, se află la înălțimea a opt Empire State Buildings sau 11.670 de Toblerone-uri deasupra nivelului mării, făcându-l unul dintre cele mai izolate observatoare de pe planetă.

Ce este Topul Europei și de ce să construiești aici?

Observatorul Sphinx este construit într-o zonă cunoscută sub numele de „Topul Europei”. Frig extrem, izolare și aer rarefiat, te întrebi de ce să construiești aici?

Răspunsul: oamenii de știință folosesc energie în infraroșu pentru a vedea obiecte prea reci sau prea slabe pentru a fi observate cu lumina vizibilă, iar la altitudini mai joase această energie este absorbită de atmosferă. Aici, aerul e mult mai subțire, permițând măsurători unice.

Martin Steinbacher, om de știință senior la Laboratoarele Federale Elvețiene pentru Știința și Tehnologia Materialelor (Empa), spune: „Unele dintre măsurătorile noastre fac parte din programul global de monitorizare a atmosferei, iar în lume sunt doar vreo 30 de astfel de locuri cu o serie atât de extinsă de măsurători în locații atât de izolate. Este un loc cu adevărat unic care ne permite să facem măsurători foarte speciale.”

Dacă petreci timp aici, observatorul îți oferă priveliști spectaculoase în toate direcțiile, un bonus de care te bucuri când ești fix în vârful unui munte.

Clădirea este încastrată într-o stâncă numită Sphinx, pe o față abruptă de stâncă, iar, incredibil, a fost construită încă din 1937. Pentru a rezista fluxului continuu de cercetători și condițiilor vitrege, a fost realizată din oțel și beton armat. La aproape 90 de ani distanță, încă stă în picioare, ceea ce spune multe despre calitatea construcției.

Dar cum ajungi în acest loc atât de greu accesibil?

Stația Jungfraujoch este cea mai înaltă gară feroviară din Europa, fiind finalul unei povești fascinante a construcției căii ferate montane din Elveția.

Lucrările la tunelul de 7 km au început încă din secolul XIX, mult înainte ca observatorul să fie planificat. Fără mașini de săpat, echipa a folosit pioleți și explozibili pentru a străbate munții Eiger, Mönch și Jungfrau. Au fost 16 ani de muncă extremă în condiții dure, cu 30 de victime în urma accidentelor de muncă.

Traseul de 9,3 km pornește din Kleine Scheidegg, cu o porțiune deschisă până la stația Eigergletscher, la peste 2.300 metri altitudine, înainte de a începe ascensiunea abruptă prin tunel.

Trenul special folosește un sistem de cremalieră pentru a urca pantele abrupte, o tehnologie esențială pentru acest traseu unic. Și cum este alimentată calea ferată, dacă vorbim de vremuri când cărbunele era regina energiei? Nu era o idee bună să folosești cărbune și aburi în tunel, așa că s-au construit centrale hidro-electrice în văile apropiate, care funcționează și azi.

Stația finală, Jungfraujoch, deschisă în 1912, oferă acces direct sub Observatorul Sphinx, însă muntele a pus mereu probleme: ierni dure, straturi de rocă dificil de excavat și permafrost care îngheța și dezgheța, punând în pericol lucrătorii.

O experiență la înălțime

În anii ’90, inginerii Schindler au instalat unul dintre cele mai rapide lifturi din Europa pentru a urca cei 108 metri până în observator.

Construcția tunelului liftului a fost o provocare uriașă din cauza permafrostului care putea să se topească din cauza căldurii generate de lucrări. Soluția a fost un sistem de răcire care menținea zona la -1°C, păstrând permafrostul intact și siguranța lucrătorilor.

Liftul, înalt de 119 metri și cu un diametru de 6,5 metri, urcă în doar 25 de secunde, oferind priveliști impresionante la destinație.

Kurt Weber, tehnician Schindler retras, povestește: „Relația noastră cu angajații Jungfrau Railways a fost specială. Le-am dat numărul meu personal, i-am asigurat că pot să mă sune oricând, chiar și în weekenduri. Chiar m-au sunat o dată când eram în Egipt și i-am ajutat de la distanță. E ceva ce nu se uită ușor.”

Acest lift dublu poate transporta mii de vizitatori zilnic, eliminând cozile și făcând vizita mult mai plăcută. Experiența Jungfraujoch și Observatorul Sphinx sunt un testament al modului în care construcțiile fac posibil imposibilul, de la muncitorii cu pioleți și explozibili, la calea ferată care străbate muntele și liftul ultrarapid până în norii de la înălțime.

Observatorul Sphinx ne amintește că ingineria a modelat lumea în care trăim de mii de ani, iar povestea ei nu s-a încheiat încă.

Sursă informații: The B1M