În România, creșa a devenit nu doar un serviciu educațional, ci și un element esențial al infrastructurii sociale și economice. În ultimii ani, dar mai ales în ultimele 12 luni, interesul pentru construirea și modernizarea de creșe a crescut constant, alimentat de nevoia părinților de a-și putea echilibra viața profesională cu cea de familie și de presiunea autorităților de a răspunde cererii.

Datele monitorizate de platforma Victa confirmă această tendință: în perioada analizată, au fost identificate 296 de proiecte de creșe, cu o valoare totală estimată la 3,88 miliarde de lei. Din acestea, 259 sunt construcții noi, în timp ce restul vizează renovări (30) sau extinderi (7), un semnal clar că piața se află într-o etapă de expansiune accelerată, nu doar de ajustare a infrastructurii existente.

Distribuția geografică a proiectelor scoate în evidență câteva centre regionale cu presiune ridicată. Județele Cluj (26 proiecte), Mureș (19) și Bihor (19) sunt în topul investițiilor, cu un număr considerabil de proiecte în lucru, urmate de Prahova (15), Constanța (15) și Suceava (14).

Explicația ține atât de creșterea demografică în aceste zone urbane, cât și de apetitul investițional mai ridicat al administrațiilor locale. Clujul, de pildă, se remarcă printr-o combinație de factori: dezvoltare economică accelerată, migrație pozitivă și o populație tânără, ceea ce face din infrastructura pentru copii o prioritate locală.

Etapele în care se află proiectele sugerează că ne aflăm în fața unui val de dezvoltare abia conturat. Peste o treime dintre proiecte sunt încă în fază de proiectare (101) sau autorizare (29), iar 71 se află efectiv în construcție.

Doar 34 au fost finalizate, ceea ce indică faptul că impactul asupra comunităților se va simți mai puternic în anii următori. Acest decalaj între nevoia actuală și livrările efective este una dintre provocările majore ale sistemului: părinții resimt lipsa locurilor disponibile acum, în timp ce soluțiile sunt încă pe hârtie.

Finanțare publică versus privată: cum se susțin creșele în România

Un element central în dinamica pieței creșelor îl reprezintă modul de finanțare al proiectelor. În ultimele 12 luni, 270 dintre cele 296 de inițiative identificate au fost finanțate din fonduri publice, totalizând o valoare estimată de 2,70 miliarde RON și o suprafață de peste 385.000 mp.

Această predominanță a finanțărilor publice confirmă faptul că dezvoltarea infrastructurii de educație timpurie rămâne o prioritate strategică pentru autorități, mai ales în contextul în care România are un deficit major de locuri în creșe.

Normele de funcționare sunt stricte, atât din partea Ministerului Educației, cât și a Ministerului Sănătății, care stabilesc standarde de siguranță, igienă și calificare a personalului. Creșa nu mai este doar un spațiu de supraveghere, ci și un mediu educațional reglementat, unde curriculumul și personalul calificat joacă un rol central.

În schimb, doar 26 de proiecte sunt susținute prin capital privat, ceea ce arată încă o reticență a mediului de afaceri în a investi direct în acest sector. Totuși, creșterea cererii și interesul părinților pentru servicii flexibile și de calitate ar putea atrage, în anii următori, mai multe parteneriate public-private sau chiar inițiative exclusiv private, menite să diversifice oferta și să reducă presiunea asupra investițiilor statului.

Cu toate acestea, creșele private au cunoscut o creștere spectaculoasă. Datele statistice arată că ponderea copiilor înscriși în sectorul preșcolar privat aproape s-a triplat în ultimii zece ani, ajungând de la 2,9% în anul școlar 2013/2014 la peste 7% în 2021/2022. Estimările pentru 2025 arată că această tendință continuă, mai ales în orașele mari.

Cum aleg părinții între cost și calitate?

Costurile rămân însă un obstacol semnificativ. În Cluj-Napoca, o creșă privată poate ajunge la 2.270 de lei pe lună, în București la 2.200 de lei, iar în Constanța la 1.750 de lei. Chiar și orașe medii precum Târgoviște au depășit pragul de 2.000 de lei. La polul opus, în Arad sau Giurgiu costurile medii se situează în jur de 1.100-1.200 de lei, însă și aici ele sunt semnificative în raport cu venitul mediu local. În plus, datele fac parte dintr-un studiu realizat de Clubul Copiilor în 2023, astfel că prețurile sigur au înregistrat creșteri.

Pentru multe familii, diferența dintre o creșă de stat și una privată poate însemna o decizie dificilă: accesibilitate financiară versus condiții moderne și program flexibil.

Creșele private compensează aceste costuri printr-o ofertă diversificată: grupe mai mici, facilități moderne, activități extrașcolare și programe prelungite. Mai mult, vacanțele sunt mai scurte decât în sectorul public, ceea ce le face atractive pentru părinții activi profesional.

Astfel, în marile centre urbane, unde locurile la stat sunt insuficiente, creșele private devin soluția de compromis, în ciuda costurilor ridicate.

Cererea în creștere și presiunea pe locuri

Dinamica demografică din România este paradoxală. Deși rata natalității este în scădere, în marile orașe cererea pentru locuri la creșă a devenit mai intensă ca niciodată.

Motivele sunt multiple: tot mai multe familii cu ambii părinți activi pe piața muncii, lipsa sprijinului extins din partea familiei (în special în mediul urban) și creșterea mobilității profesionale. Astfel, părinții nu mai pot apela la soluțiile tradiționale de îngrijire și se îndreaptă spre creșe, unde însă numărul locurilor este insuficient.

Procesul de înscriere la creșele publice a devenit în 2025 un test de răbdare și de organizare. Procedurile administrative presupun dosare complexe și respectarea unor termene stricte, iar în cazurile unde cererea depășește oferta, repartizarea se face prin criterii de departajare sau chiar prin tragere la sorți.

Calendarul național pentru anul școlar 2025–2026 fixează etapele de reînscriere și înscriere într-un interval concentrat, ceea ce obligă părinții să fie extrem de atenți la detalii birocratice.

Acolo unde există locuri libere, situația este mai simplă, însă în centrele urbane mari, competiția este intensă și nu de puține ori părinții apelează la soluții alternative: creșe private, bone sau programe after-school pentru copiii mai mari.

Concluzie

Dacă privim evoluția ultimului deceniu, observăm o schimbare semnificativă de paradigmă. În 2014, accesul la creșe era mai puțin discutat la nivel public, iar investițiile erau fragmentate.

 Astăzi, tema a devenit una strategică, în parte și datorită presiunilor europene privind infrastructura educațională timpurie. Creșterea numărului de proiecte, în special în fază de proiectare și autorizare, confirmă că administrațiile au înțeles rolul central al acestor instituții.

Creșele nu mai sunt doar un serviciu social, ci o infrastructură strategică pentru viitorul economic și social al României. Cererea ridicată, birocrația încă împovărătoare și diferențele majore între costurile din sectorul public și cel privat creează un tablou complex, dar plin de oportunități.

Datele Victa arată că, în prezent, majoritatea proiectelor se află în faze timpurii, ceea ce înseamnă că piața se pregătește pentru o explozie de livrări în următorii ani.

Pentru industria construcțiilor, acest segment reprezintă un motor emergent de creștere. Pentru părinți, însă, provocările rămân: costuri ridicate, proceduri complicate și lipsa locurilor disponibile acum.

În această tensiune dintre cerere imediată și soluții viitoare se conturează direcția următorilor ani: investiții continue, diversificarea ofertelor și, cel mai probabil, un boom al proiectelor care va marca o etapă nouă în dezvoltarea infrastructurii educaționale timpurii din România.