În ultimii ani, investițiile în facilități sportive din România au crescut spectaculos. Conform datelor publicate recent, platforma VICTA a monitorizat 518 proiecte sportive la nivel național în 2024.

Facilitățile mici şi medii se integrează ușor în mediul urban, au costuri inițiale și de operare reduse și încurajează participarea publicului. Aceste tendințe se văd și în structura proiectelor: 100 din 107 obiective finalizate în 2024 au fost proiecte publice (631,3 milioane RON investiție), doar 7 fiind private, evidențiind rolul central al finanțării de stat.

Facilități locale: terenuri și săli pentru comunitate

Proiectele legate de fotbal domină numeric pe mai multe paliere. Astfel, filtrul „fotbal” a identificat 31 de șantiere în ultimele 12 luni (valoare totală de aproximativ 430,8 milioane RON), dintre care 18 sunt private și 12 publice. Majoritatea (22) sunt încă în faze pregătitoare, doar unul fiind finalizat.

Pe de altă parte, terenurile de sport însumează 67 de proiecte, cu o valoare estimată la 228,5 mil. RON. La acestea, 13 sunt private și 53 publice, iar din punct de vedere al stadiului – 41 sunt în pregătire, 17 în construcție și doar 8 finalizate. În categoria terenurilor, cele mai multe sunt construcții noi (53), iar restul reprezintă renovări (11) sau extinderi (3).

Această distribuție reflectă realitatea menționată mai sus: dezvoltarea de facilități locale, relativ mici, pregătește terenul pentru o implicare mai largă a comunității, mai degrabă decât investiții uriașe de unică folosință.

Stadioane: investiții mari și finanțare publică

Ponderea stadioanelor în bugetele totale este net superioară. În ultimele 12 luni am identificat 34 de proiecte de stadioane, cu o valoare estimată la 2,85 miliarde RON. Dintre acestea, 30 sunt finanțate public, doar 4 fiind de natură privată. Cele mai multe (22) sunt încă în faze premergătoare lucrărilor, 9 sunt în construcție, iar două au fost finalizate în acest interval.

Aceste cifre se potrivesc cu datele CNI care arată că România are în plan 7 noi arene moderne de fotbal, pe lângă cele 11 finalizate din 2011 până azi (din care 4 în București), cu o finanțare totală estimată la peste 1,2 miliarde de euro.

Un exemplu în lucru este stadionul municipal din Târgoviște (12.016 locuri), proiectat cu 271 milioane lei de CNI, care va fi gata în 2026 . Iar pe scena bucureșteană, Clubul Dinamo pregătește o arenă multifuncțională de 25.059 locuri la fosta arenă Dinamo, cu buget de aprox. 854,5 milioane lei. Contractul de execuție (619,5 mil. lei, cu TVA) e deja atribuit, iar noua arenă va include săli de antrenament (atletism indoor, handbal, baschet, scrimă etc.), centru de recuperare și facilități auxiliare.

Baze și complexe sportive: investiții multifuncționale

Baze și complexe sportive, ansambluri cu multiple facilități, sunt și ele în atenție. Filtrul „bază sportivă” relevă 112 proiecte (2,25 miliarde RON) în ultimele 12 luni. Din acestea, 26 sunt private, 84 publice și 2 parteneriate public-privat.

Majoritatea (70) se află încă în etape anterioare execuției, 22 în lucru, iar 15 au fost finalizate. Practic, aproape toate (95) sunt construcții noi, restul fiind renovări (11) sau modernizări/întinderi (6).

Ca referință națională, CNI raporta în 2024 că a terminat 49 de complexuri sportive (bugete totale de aproximativ 454 mil. RON și are în derulare 386 de obiective sportive, estimate la 4,75 mld. RON. În București, planul urbanistic general conține deja un mare complex sportiv nou: un proiect inclusiv cu sală polivalentă și bazin de înot, după cum a anunțat fostul primar Nicușor Dang.

După cum semnalează și autoritățile locale, sectorul Capitalei a demarat numeroase proiecte de terenuri și amenajări pentru sport de masă (de pildă, zeci de terenuri de fotbal, baschet și tenis în parcuri), deși marile facilități de nivel național (Lia Manoliu, Tineretului) rămân deocamdată în administrarea statului.

Sălile de sport indoor: extindere și diversificare

În privința sălilor de sport, cifrele indică un efort amplu de a extinde infrastructura indoor. În 2024 au fost monitorizate 189 de astfel de proiecte la nivel național, dintre care 57 s-au finalizat (investiții de 398,7 mil. RON).

Pentru comparație, filtrul „sală sport” mai recent consemnează 24 de proiecte în ultimele 12 luni, cu valoare cumulată de 964,7 mil. RON. Diferențele vin din definițiile exacte ale filtrelor, dar consistența remarcabilă este că proiectele de săli polivalente atrag bugete substanțiale. Chiar şi aşa, măsurile se aliniază cu tendința globală identificată mai sus: săli de dimensiuni medii sunt incluse frecvent în ansambluri multifuncţionale sau şcoli, nu doar ca edificii sportive autonome.

Fotbalul de stradă și inegalitățile urbane

O micro-cercetare desfășurată în cartierele Ferentari și Giurgiului, în cadrul unui proiect Progresul Spartac, a arătat că spațiile informale pentru fotbal și activitate fizică există și sunt folosite intens. Porți desenate pe pereți, dreptunghiuri trasate pe asfalt sau terenuri abandonate transformate de copii și adolescenți în mini-arene demonstrează că, în ciuda lipsei infrastructurii adecvate, dorința de a se mișca și de a juca fotbal rămâne vie.

Totuși, aceste zone active sunt excepții. În restul Capitalei, și mai ales în cartierele sărace, accesul la terenuri publice este extrem de limitat. În Sectorul 5, de exemplu, am identificat doar două terenuri pentru activitate sportivă în zonele analizate. Nu este vorba de preferințe nostalgice sau de timpul petrecut la ecrane, ci de o lipsă structurală a infrastructurii publice, care forțează copiii să joace între mașini, gunoaie și alte riscuri.

Diferența dintre marile proiecte finanțate de stat și nevoile reale ale comunităților sărace este flagrantă. România a investit sute de milioane de euro în stadioane și baze sportive profesionale, dar pentru copii și tineri din cartiere defavorizate, accesul la sport rămâne limitat. Fotbalul de stradă devine astfel un indicator al autonomiei comunităților, dar și al lipsei politicilor incluzive care să permită tuturor copiilor să practice sport în siguranță.

Această perspectivă „de la sol” completează datele statistice și bugetele mari: modernizarea infrastructurii sportive trebuie să fie însoțită de o strategie care să reducă inegalitățile, să ofere acces real la sport și să transforme dorința naturală a tinerilor de a se mișca în oportunități sigure și structurate. În absența acestui efort, riscurile și disparitățile sociale se adâncesc, iar sportul devine un privilegiu, nu un drept accesibil tuturor.

Concluzie

Infrastructura sportivă din România se află într-un punct de cotitură: investițiile majore în stadioane și baze profesionale marchează ambiția națională de a ridica nivelul sportului de performanță, însă realitatea din teren arată că nevoile comunităților locale și ale copiilor din cartierele defavorizate rămân adesea neacoperite. Fotbalul de stradă și terenurile improvizate demonstrează creativitatea și dorința de mișcare, dar și vulnerabilitatea infrastructurii publice.

Pe termen lung, succesul modernizării infrastructurii sportive va depinde nu doar de sume uriașe alocate stadioanelor sau sălilor polivalente, ci și de implementarea unor politici incluzive: terenuri de cartier accesibile, baze multifuncționale pentru școli și comunități, și mecanisme care reduc inegalitățile. Doar printr-o abordare echilibrată, care să combine performanța cu accesibilitatea, România poate transforma infrastructura sportivă într-un motor real de sănătate, coeziune socială și dezvoltare urbană durabilă.

Surse: Datele statistice și analitice folosite în acest raport provin din platforma VICTA de monitorizare a șantierelor (raportări IBC Focus/Construct-Intelligence), precum și din rapoarte de presă acreditat (Profesion.ro, Digi24, G4Media)