Dezvoltările rezidențiale din jurul Bucureștiului și al altor mari orașe au crescut accelerat în ultimele trei decenii, adesea în lipsa unei planificări coerente. Rezultatul este vizibil: cartiere dens construite, cu infrastructură deficitară, spații verzi insuficiente și calitate redusă a locuirii. Întrebarea esențială este dacă, și cum, se mai pot corecta aceste probleme, odată ce ansamblurile au fost ridicate.

Arhitectul Andrei Corbet-Nițu, doctor în arhitectură și cadru didactic la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, a susținut pentru Economedia că există soluții, dar aplicarea lor depinde de nivelul de voință politică, de resurse și, nu în ultimul rând, de deschiderea comunităților.

„Unele lucruri se pot corecta. Scenariul negru este însă ca locurile să se degradeze, valoarea imobiliară să scadă și să apară probleme sociale similare cartierelor comuniste de slabă calitate”, avertizează acesta.

Intervenția pe clădiri: prima linie de corecție

O direcție relativ accesibilă este reprezentată de intervențiile asupra clădirilor existente, fără a modifica parametrii urbanistici. „Acolo unde s-au construit locuințe de proastă calitate, există întotdeauna loc pentru o eficientizare energetică, care poate fi dublată de îmbunătățiri estetice. O fațadă schimbată poate aduce și ferestre noi, alte proporții, alte materiale”, explică arhitectul.

Astfel de lucrări pot crește confortul și pot opri deprecierea valorii imobiliare, dar necesită investiții private și politici de sprijin din partea autorităților.

Mobilitatea și parcările: un blocaj greu de depășit

Un alt nivel de intervenție vizează parcările și circulația. În prezent, majoritatea curților ansamblurilor rezidențiale sunt ocupate integral de autoturismele locatarilor, ceea ce reduce calitatea spațiului public și blochează potențialul pentru zone verzi.

„S-ar putea imagina parcări supraetajate, construite din fonduri publice sau în parteneriat cu dezvoltatorii, pentru a elibera curțile. Dar e nevoie de multă voință, pentru că proprietarii se întreabă: de ce să îmi caut mașina la 50 de metri, când acum o am la scară?”, declară acesta în dialog cu Kristina Reștea.

Dezvoltarea transportului public ar putea, pe termen lung, să reducă dependența de automobil, însă pentru moment asemenea scenarii rămân speculative.

Refuncționalizarea spațiilor improprii locuirii

Multe blocuri au la parter și demisol apartamente lipsite de lumină și ventilație adecvată. Acestea ar putea fi transformate în spații comerciale, birouri sau zone de co-working, aducând un plus de funcționalitate cartierelor.

„Trebuie văzut care este cererea locală: comerț, birouri, servicii. Orice, numai nu rezidențial. Dar la noi spațiul de manevră este limitat: construcțiile sunt înghesuite și există foarte mulți proprietari, fiecare cu drept de veto”, atrage atenția arhitectul.

Dacă nu se intervine…

Fără astfel de corecții, riscurile sunt clare: deprecierea imobilelor, degradarea mediului construit și apariția unor enclave problematice la marginea orașelor. „E suficient să privim evoluția anumitor cartiere comuniste prost realizate, care astăzi concentrează probleme sociale. Acesta este scenariul cel mai negru și pentru noile suburbii”, avertizează Corbet-Nițu.

Totuși, arhitectul observă că locuitorii găsesc soluții creative pentru a face cartierele locuibile. Această inventivitate de zi cu zi poate stabiliza situația, însă nu garantează o îmbunătățire reală pe termen lung.

Articol inspirat din materialul publicat de Economedia.