România a devenit, în ultimii doi ani, o destinație tot mai atractivă pentru investiții străine în infrastructură, energie, logistică și real estate.

Analiza surselor de capital arată tendințe clare: Austria domină proiectele de infrastructură și energie, în special în Transilvania, Turcia investește masiv în autostrăzi strategice și în energie verde, China, deși anunțase planuri ambițioase, a rămas cu o prezență modestă și marginală, iar Israel, în ciuda climatului geopolitic tensionat provocat de războiul din Gaza, își continuă investițiile majore în energia regenerabilă și stocarea acesteia.

Austria: infrastructură în Ardeal și energie majoră

Austria este cel mai puternic investitor străin în infrastructura românească. Companii precum Strabag sau PORR s-au impus în proiecte cheie. Strabag construiește șoseaua de centură a municipiului Oradea, un proiect de 19 km care leagă orașul de autostrada A3 și care presupune o investiție de aproximativ 111 milioane €.

În același timp, PORR a obținut contractul pentru modernizarea căii ferate Craiova -Drobeta Turnu Severin – Caransebeș, un tronson de 32,6 km, la standarde europene, în valoare de aproape 428 milioane €.

În energie, prezența austriacă este și mai vizibilă. OMV Petrom, companie românească aflată sub controlul OMV Viena (51%), va dezvolta perimetrul offshore Neptun Deep din Marea Neagră. Proiectul, care include sondele Domino și Pelican Sud, presupune o investiție de 4 miliarde € și are ca obiectiv extragerea a 100 miliarde metri cubi de gaze până în 2027. Prin acest proiect, OMV devine un actor cheie în securitatea energetică a României și a întregii regiuni.

Austria își marchează prezența și în sectorul logistic. Schrack Technik România a inaugurat în 2025, la Domnești (Ilfov), un centru logistic de 9.000 mp, dintre care 5.500 mp reprezintă depozit și 3.500 mp birouri. Investiția de 15 milioane € include și panouri solare de 400 kW, iar hub-ul urmează să fie extins pentru a deservi Sud-Estul Europei.

Toate aceste proiecte consolidează legăturile Transilvaniei și ale României cu Europa Centrală și Occidentală. OMV își securizează accesul la resurse energetice vitale, iar companiile de construcții austriece ridică infrastructura de transport la standarde UE.

Turcia: autostrăzi strategice și energie verde

Turcia își afirmă influența în România mai ales prin proiectele de infrastructură rutieră. Companii turcești au obținut contracte cruciale pentru coridoarele pan-europene. Consorțiul Mapa İnşaat-Cengiz İnşaat construiește un tronson de 31,3 km din Autostrada Sibiu-Pitești, între Boița și Cornetu. Contractul, evaluat la 859,5 milioane €, include construcția a 49 de poduri și 7 tuneluri și are ca termen de finalizare anul 2027.

În aprilie 2025, grupul Özaltın a semnat contractul pentru autostrada Brașov-Târgu Mureș-Cluj-Oradea, un proiect evaluat la 1,32 miliarde €, finanțat prin programul național de transport 2021- 2027.

Această autostradă va include cel mai lung tunel rutier construit vreodată în România și are o importanță strategică majoră pentru conectarea Nord-Vestului și a Centru-lui țării cu sudul și vestul Europei.

Turcia nu se limitează la drumuri. În energie, companii precum YEO Teknoloji, în parteneriat cu Shanghai Electric Power (China), au demarat construcția a două parcuri solare cu o capacitate totală de 129 MWp, în valoare de 65,8 milioane €. Defic Globe, parte a YEO, operează deja parcuri solare precum cel de la Caracal (18 MWp) și dezvoltă noi unități.

Strategia Ankarei este evidentă: consolidarea influenței economice pe coridorul Dunăre-Marea Neagră și conectarea Balcanilor la piețele UE prin infrastructură și energie verde.

China: între planuri mari și realități limitate

China a anunțat în trecut intenții masive de investiții în energia României, însă cele mai multe proiecte nu s-au materializat. Huadian trebuia să construiască o centrală la Rovinari (1 miliard $), Sinohydro să dezvolte hidrocentrala Tarnița (1 miliard €), iar China General Nuclear (CGN) să ridice reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă. Niciunul dintre aceste planuri nu a fost dus la capăt: proiectul Rovinari a fost închis în 2023, Mintia a fost vândută altor investitori, iar Cernavodă 3 și 4 au fost renegociate cu firme occidentale sub presiunea SUA.

Din 2021, companiile chineze au fost în mare parte excluse din licitațiile publice sensibile, ceea ce a limitat prezența lor la proiecte modeste. Un exemplu este construcția unui drum de 5,5 km începută în 2023, dar rămasă la jumătate în august aceluiași an.

Totuși, chinezii au o prezență în sectorul privat al energiei regenerabile. Shanghai Electric, de pildă, este partener în joint-venture-ul cu YEO pentru parcurile solare. În plus, Huawei a continuat să fie activă în telecom, deși România a interzis echipamentele 5G chinezești.

Astfel, deși China și-ar fi dorit ca România să devină un nod al Belt & Road Initiative, Bucureștiul a preferat parteneriate occidentale, ceea ce limitează influența Beijingului la un rol marginal, fără impact major în infrastructura critică.

SUA: nuclear, apărare și infrastructură strategică

SUA a devenit un actor esențial în România, mai ales după anularea parteneriatelor energetice cu China. Cel mai important proiect este cel al reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești, dezvoltat împreună cu NuScale Power. Acest proiect, considerat pionierat în Europa, are sprijin financiar și tehnologic american și va contribui semnificativ la securitatea energetică a României. În paralel, Washingtonul susține modernizarea centralei nucleare de la Cernavodă, prin implicarea companiilor americane în lucrările de extindere și retehnologizare.

Prezența americană este puternică și în domeniul apărării. Baza militară Mihail Kogălniceanu, aflată în extindere accelerată, devine un hub NATO major la Marea Neagră, iar facilități precum cele de la Deveselu (sistemul Aegis Ashore) sau Câmpia Turzii consolidează infrastructura strategică. Aceste investiții, deși militare, sunt parte integrantă a „hard power”-ului american în regiune, consolidând poziția României ca aliat cheie.

În sectorul economic, SUA au fost prezente și prin ExxonMobil, care a avut un rol crucial în fazele timpurii ale exploatării perimetrului Neptun Deep din Marea Neagră, înainte ca participația să fie transferată către Romgaz și OMV Petrom. Totodată, giganții IT americani (Microsoft, Amazon, Google, Oracle) au investit în hub-uri de cercetare și centre tehnologice, consolidând dimensiunea „soft power” și legătura României cu economia digitală globală.

Astfel, influența americană în România se manifestă pe mai multe paliere: energie nucleară, infrastructură militară și tehnologie. Toate aceste investiții nu doar întăresc securitatea României, ci și o plasează într-o poziție strategică între Europa și Statele Unite.

Israel: energie regenerabilă și finanțări internaționale

Israel se afirmă în România prin investiții consistente în energie regenerabilă și stocare. Nofar Energy a atras o finanțare de 110 milioane € (EBRD + Raiffeisen) pentru două parcuri solare din sud-estul țării, cu o capacitate combinată de 300 MW. Aceste proiecte vor produce 386 GWh pe an, contribuind la obiectivele României de decarbonizare.

Econergy, o altă companie israeliană, a conectat deja la rețea o centrală fotovoltaică de 87 MW în zona Oradea, care va fi completată cu un sistem de baterii de 68 MW. În plus, compania dezvoltă un parc de 92 MW la Părau, însoțit de o baterie de 140 MW.

Deși România și Israel nu au legături militare directe sau un context geopolitic comun, investițiile israeliene consolidează piața energiei verzi și atrag încrederea instituțiilor financiare occidentale.

Faptul că aceste proiecte se dezvoltă în plin climat tensionat, marcat de conflictul din Gaza, arată continuitatea strategiei Israelului de a-și extinde influența economică în piețele europene.

România ca teren de competiție geopolitică

Austria, Turcia, China și Israel își dispută România prin infrastructură, energie și logistică. Austria integrează Transilvania și sudul țării în rețeaua europeană și își securizează resursele energetice.

Turcia sparge bariere geografice și creează coridoare comerciale vitale pentru comerțul eurasiatic. China rămâne cu influență redusă, după eșecul unor proiecte majore și excluderea din licitațiile strategice. Israel, în schimb, capitalizează pe agenda europeană de energie curată și își afirmă expertiza în tehnologii high-tech energetice.

România devine astfel nu doar o piață pentru investiții, ci un spațiu unde se întâlnesc și se confruntă interese geopolitice majore. Betonul, autostrăzile, gazele și panourile solare sunt instrumentele prin care marile puteri economice își proiectează puterea în regiune.