Noile cercetări spun că o doză de raționalism științific poate ajuta la găsirea celor mai bune locuri de piste pentru biciclete. Lucrând cu alți doi academicieni, cercetătorul Sheng Liu a extras date și a discutat cu planificatorii urbani din Vancouver și Chicago pentru a dezvolta un model ce poate ajuta municipalitățile să aleagă locații optime, în timp ce își extind rețelele de piste pentru biciclete ca răspuns la cererea în creștere.
„Modelul nostru oferă un instrument sistematic de luare a deciziilor pentru ca municipalitățile să proiecteze noi piste de biciclete folosind datele existente”, a spus prof. Liu, profesor asistent de management al operațiunilor și statistică la Rotman School of Management de la Universitatea din Toronto. „Ajută factorii de decizie să cuantifice și să evalueze mai bine beneficiile și riscurile potențiale ale construcției pistelor pentru biciclete. În special, poate prezice dacă și unde traficul se va îmbunătăți sau înrăutăți și dacă emisiile vor scădea.”
Pistele pentru biciclete au luat amploare în America de Nord, ceea ce a dus la reducerea numărului de decese din trafic, acces la costuri mai mici la transportul privat și o activitate fizică îmbunătățită. Dar, după cum au concluzionat deja mulți navetiști, „ignorarea dinamicii traficului atunci când se proiectează piste pentru biciclete poate agrava inutil congestia acestuia.” Și s-ar putea să nu existe nici măcar o creștere mare a ciclismului.
O parte a problemei este că planificatorii urbani tind să se bazeze pe abordări simplificate de planificare, care nu pot lua în considerare toți factorii ce influențează impactul localizării unei piste de biciclete pe o anumită șosea sau într-un sistem de drumuri.
Modelul cercetătorilor folosește datele despre traficul și mobilitatea navetiștilor dintr-un oraș pentru a prezice modul în care ciclismul și congestionarea traficului se vor comporta și se vor schimba în funcție de locul în care sunt amplasate pistele pentru biciclete.
Modelul estimează modul în care timpul de călătorie se schimbă în funcție de volumul vehiculului și de caracteristicile drumului, de atractivitatea mersului cu bicicleta sau a conducerii pe un carosabil în funcție de timpii de călătorie estimați și prezența pistelor pentru biciclete.
Pe baza tuturor acestora, plus o serie de alte variabile, se observă ce drumuri vor avea cea mai mare utilizare a bicicletelor și care va fi cel mai puțin aglomerat în cazul în care pistele sunt amplasate acolo.
Aplicat orașului Chicago, unul dintre cele mai aglomerate orașe din SUA și unde extinderea rețelei de biciclete este o prioritate majoră, modelul a estimat că adăugarea a 40 km de piste de biciclete suplimentare în anumite locații ar crește numărul de cicliști de la 3,6% la 6,1% în centrul orașului.
Recunoscând că pistele pentru biciclete pot inspira dezbateri aprinse, prof. Liu a sfătuit că „ar trebui să lăsăm datele să vorbească și să urmăm o abordare științifică” pentru a le evalua eficacitatea. „Eliminarea pistelor de biciclete nu ar rezolva problema de congestie a traficului, ci probabil ar putea să o agraveze.”
Sursă articol: Rotman
