Studio ae este biroul de arhitectură din Cartierul Creativ, București orientat să contribuie la îmbunătățirea calității spațiului construit și a comunității prin design pentru viitor. Echipa a fost și este implicată în proiecte de diferite dimensiuni, de la mobilier la proiecte urbane din zona de retail și birouri, precum și în domeniul rezidențial.

Andrei Ștefănescu a fondat biroul de arhitectură studio ae împreună cu Elena Ștefănescu în 2013, în București după ce împreună au câștigat numeroase competiții de design, arhitectură și urbanism. Acesta este arhitect și are de asemenea Master în dezvoltarea durabilă, sustenabilitate și eficiență energetică. Pasionat de sculptură și inspirat de bunica sa, sculptor, arhitectura este un mod continuu de expresie artistică.

Ne-a făcut o deosebită plăcere să vorbim cu Andrei despre adoptarea tehnologiei în industria construcțiilor, tendințele din sector, BIM, și nu numai.

Bună, Andrei! Industria construcțiilor ezită mereu să vrea să fie prima care adoptă orice tehnologie nouă. De ce crezi că se întâmplă acest lucru?

Bună, Nicoleta. Cred că dorința de a adopta tehnologii noi există, dar că este depășită de dificultatea reală de a implementa. Domeniul construcțiilor este unul reglementat, în toate ariile: proiectare, managementul calității, execuție, utilizare, post-utilizare, și o tehnologie nouă trebuie să se plieze pe un sistem preexistent.

Noutatea vine cu riscuri, și cu costuri de adopție (destul de mari în anumite situații) și cu promisiunea de a crește calitatea și eficiența. De aici cred că vine reticența: mulți compară situația prezentă, în care de bine – de rău se finalizează proiecte la un standard satisfăcător de calitate cu câștiguri materiale satisfăcătoare, cu posibilitatea unei calități superioare și a unor potențiale câștiguri mai mari dar care vine cu certitudinea unei investiții inițiale (timp de învățare, bani, specialiști) și cu niște riscuri.

Să nu uităm că istoric vorbind breasla constructorilor este una în care tradiția este importantă, sute de ani tehnologia s-a testat și transmis mai departe și inovația a apărut în timp mai îndelungat. Pe de o parte vrem stabilitatea clădirilor, certitudinea care este dată de un sistem testat, pe de altă parte vrem să testăm noutatea cu riscurile neprevăzutului.

Ai spune că utilizarea noilor tehnologii a devenit inevitabilă?

Utilizarea noilor tehnologii a devenit inevitabilă. Ritmul în care tehnologia evoluează este mai rapid decât ritmul de adopție. Echipele agile testează, experimentează și vin pe piață cu servicii greu de egalat prin metode clasice.

Spre exemplu în VR (realitatea virtuală) poți oferi clientului cea mai apropiată experiență de realitate înainte de a construi (la niște costuri relativ reduse), și astfel o validare importantă înainte de o investiție majoră. Sau algoritmii de automatizare pot extrage direct detalii de fabricație din modelul de informație (BIM) reducând timpii de prelucrare de la zile la ore. Inclusiv calcul cantităților se poate face sistematizat și se obțin aceleași valori indiferent de cine măsoară.

Cum aplicăm AI în mod corect la utilizările în construcții?

În prezent, observ o utilizare mai ales în partea de proiectare, și din această etapă mai ales în fazele incipiente de concept ale proiectelor.

Avem acces la modele care pot genera imagini și chiar modele 3D. Acestea ne pot ajuta să iterăm și să validăm destul de rapid direcția stilistică, de exemplu să comunicăm foarte eficient o idee fără sa investim ca proiectanți foarte multă muncă în generarea unei imagini, pentru că AI-ul are avantajul de a putea lucra și cu date mai puțin concrete (dimensiuni exacte de exemplu). Desigur și rezultatele vor fi mai puțin concrete.

Și pentru că vorbim despre cum integrăm în mod corect AI-ul în workflow-ul din construcții, este foarte important de făcut distincția între imagine și soluție. Arhitectul este cel care generează soluția și își asumă responsabilitatea corectitudinii sau fezabilității acesteia. Un AI care generează imagini sau modele 3D acționează ca un facilitator în comunicare, poate da formă unor cerințe ale arhitectului, dar nu poate înlocui responsabilitatea.

Cum poate BIM ajuta la reducerea emisiilor de carbon?

În primul rând, reducând erorile de proiectare (BIM poate ajuta) se reduc și erorile și risipa din execuție. În al doilea rând, se poate ține o evidență mai riguroasă a activităților și a materialelor ce alcătuiesc o clădire și din punct de vedere al emisiilor sau a amprentei de carbon.

Este important să înțelegem că BIM este doar un sistem de management al informațiilor și că partea de tehnologie este doar un vehicul care permite accesul și navigarea în acest sistem complex. Sunt fundamentale obiectivele pe care le stabilim pentru fiecare proiect în parte, inclusiv pe partea de emisii de carbon, și atunci sistemul va ajuta să le atingem, dar dacă obiectivele lipsesc sau sunt defectuos formulate este nerealist să avem așteptări ca la finalul proiectului să avem performanțe.

Industria a văzut cum rolul inovației și al noilor metode de construcție au devenit din ce în ce mai importante pentru livrarea de succes și la timp a proiectelor. Care sunt tendințele mari pe care le vezi în acest spațiu și ce impact au acestea asupra biroului tău de arhitectură?

Dorința generală este de a construi mai repede, mai ieftin, la o calitate mai mare, cu un consum de energie mai mic. Lucruri aparent contradictorii, sau cel puțin foarte greu de obținut concomitent. Desigur, dorința alimentează inovația și în ciuda dificultăților apar din ce în ce mai multe soluții care scurtează timpul de execuție, cresc eficiența energetică cu costuri relativ scăzute.

Tendința pe care o observ în zona de construcții este o orientare către prefabricare și modularitate, către produse cu rol multiplu.

La birou ne menținem informați și studiem documentațiile puse la dispoziție de producătorii de materiale și sisteme. Toate aceste noutăți sunt, desigur, cu două fețe. Pe de o parte, ne ajută să oferim soluții eficiente din toate punctele de vedere, pe de altă parte cresc complexitatea activității de proiectare. Competențele necesare arhitecților și constructorilor cresc.

Sunt destul de multe situații în care un produs nou apare pe piață cu promisiunea de a eficientiza anumite aspecte ale unei construcții, dar ne încurcă la altele. Spre exemplu, un sistem de pereți crește rapiditatea în execuție având triplu rol: autoportant, de compartimentare și de hidroizolație, dar nu are performanțe potrivite pentru securitatea la incendiu, și atunci îl putem folosi într-un număr limitat de scenarii.

Termenul de evil BIM (BIM cel rău) este folosit pentru a descrie fie utilizarea greșită a acestuia, fie abuzul de fluxuri de date (de la modele inutil de complexe la cele în care datele au fost folosite pentru a crea spaghetti plot-uri imposibil de înțeles). Cum pot fi evitate aceste situații?

Într-adevăr, pot exista situații în care BIM devine o birocrație fără sens.

Pentru a le evita este necesară stabilirea corectă a obiectivelor, de la începutul proiectului din punct de vedere al informației: ce anume dorim să obținem ca rezultat la finalul proiectului?, de ce?, la ce ne ajută?.

În felul acesta, cred, că putem evita situații contraproductive în care se muncește pentru lucruri de care nimeni nu are nevoie.

Trecerea de la fluxuri de lucru tradiționale bazate pe fișiere la fluxurile de lucru granulare bazate pe cloud este o schimbare esențială în industria de design. Cum  poate fi făcut acest lucru mai bine?

Este necesară planificarea tranziției: alocare unui timp pentru învățare și experimentare. Cred că este necesară și o calibrare a așteptărilor, pentru că este nerealist să presupunem că o să iasă bine din prima. Într-adevăr, BIM-ul vine cu promisiunea că livrează proiecte mai corect și mai repede, dar este valabil doar după ce ai învățat.

Ce este important în planificarea adoptării unei tehnologii, pe lângă investiția pentru achiziționarea licențelor, mai este de luat în calcul și timpul de învățare, de tranziție de la un soft la altul, erori inevitabile, training-uri, ceea ce conduce la o  investiție totală care înseamnă estimativ de 2 ori costul de achiziție al licențelor.

Ca o referință la Stăpânul Inelelor, ne poți da exemplu de “an app to rule them all”?

Mi-aș dori să pot da exemplul ăsta, dar, la fel ca inelul, așa ceva nu există în realitate, ci doar în povești.

Până acum am citit multe povești (prezentări de diverse soluții), dar în practică niciunul nu e perfect. Fiecare face bine câte ceva, dar face prost sau deloc altceva, iar interoperabilitatea e din ce in ce mai bună, dar mai e mult de lucru.

Poate tehnologia să atenueze presiunea asupra muncitorilor din construcții?

Cred că poate. Deja avem exemple în acest sens. Unele firme au început să lucreze cu roboți care pot prelua sarcini periculoase. Chiar și o mai bună organizare a informațiilor și a fluxurilor de lucru este o reducere a presiunii. Pe de altă parte, se observă tendința de a cere mai mult de la muncitori atunci când pot face o treabă mai ușor. Deci, tehnologia în sine poate reduce presiunea, dar oamenii vor găsi ceva de pus în loc.

Ce tehnologii ți-au făcut viața mai ușoară în ultimul an?

AI-ul – pentru a genera rapid câteva idei de arhitectură și design, și pentru a prelucra și sintetiza rapid un volum mare de informații.

VR-ul – ne-a ajutat să comunicam soluția propusă într-o manieră în care suntem siguri că beneficiarii au perceput viitoarea casă așa cum am intenționat.

Țările se află în prezent în stadii foarte diferite de adoptare a BIM. Care crezi că este următorul pas în extinderea BIM? Sau mai bine spus, cum putem invita antreprenorii să se implice activ în implementarea lui?

Uniunea Europeană a adoptat mai multe inițiative care încurajează implementarea BIM în sectorul public, urmărind obiectivele de decarbonare a sectorului construcțiilor, creșterea performanțelor energetice ale clădirilor, dar și digitalizare  și creșterea performanței sectorului construcțiilor în ansamblu.

În ce privește extinderea BIM, există deci și direcții stabilite de la nivel mai înalt, la care va fi necesar să aderăm. Deja în caietele de sarcini la lucrările majore apare și cerința de a preda proiectele în BIM. Mai simplu spus, macheta digitală a clădirii.

Domeniul construcțiilor este unul foarte competitiv, sau altfel spus unul în care se caută cel mai des prețul cel mai mic, și totuși pentru implementarea BIM sunt necesare resurse substanțiale. De aici cred că vine și reticența multor antreprenori.

Pentru antreprenori este important ca înainte de a fi obligați să adere, să realizeze că totuși noua paradigmă nu e chiar așa de defavorabilă, ci ajută să fie competitivi într-o piață în care alte entități au un deja un avantaj pentru că au adoptat mult mai devreme noul sistem. Deja BIM nu mai este o noutate, nu mai putem vorbi de „early adopters”, deja a început să fie obligatoriu în anumite lucrări publice (spitale).

Puteți urmări activitatea studio ae pe:
Website | Facebook | LinkedIn | Instagram

Toate imaginile aparțin (c): studio ae