Pe măsura ce dezvoltatorii și companiile private sau publice adoptă practici de construcție „verzi,” arhitecții, inginerii, antreprenorii și alți specialiști folosesc declarații de mediu referioare la produs (EPD – eng. Environmental Product Declarations). Acesta este un raport complet, pregătit în conformitate cu standardele internaționale, ce indică efectele pe care un produs le are asupra mediului de-al lungului întregului său ciclu de viață.

Prin urmare, acest raport este o evaluare a impactului unui produs asupra mediului pe parcursul diverselor etape ale vieții acestuia, respectiv:

Similare cu o etichetă nutrițională, EPD-urile oferă transparență cu privire la impactul asupra încălzirii globale, acidificării, epuizării combustibilor fosili, sau a altor preocupări de mediu. Industria construcțiilor produce aproximativ 40% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, iar ca urmare, EPD-uri au devenit cheia reducerii amprentei de carbon a unui proiect pentru achiziționarea de materiale cu emisii scăzute de carbon de la începutul construcției.

Deși EPD-urile nu sunt impuse prin lege, sunt adesea solicitate de companiile guvernamentale care încearcă să reducă amprenta de carbon a proiectelor de construcții. În America, agențiile federale oferă instrucțiuni pentru integrarea acestor practici în procesele de cumpărare și finanțare, fiindcă se așteptă că aceste sisteme vor juca un rol important în reducerea impactului asupra mediului.

La ce materiale întâlnim raportul EPD?

EPD-urile au fost deja dezvoltate pentru produsele din ciment, beton, și zgură. Iar în curând, specialiștii din construcții estimează că vom vedea etichete și pentru materiale cimentoase suplimentare, precum cenușa zburătoare (este un reziduu rămas creat de centralele electrice pe bază de cărbune utilizate pentru a crea energie electrică).

Contractorii trebuie totuși să înțeleagă ce dezvăluie EPD-ul despre un produs. Acesta nu clasifică produsele, ci oferă detalii despre informațiile organizaționale, despre produsul evaluat și specificațiile acestuia, unitatea de evaluare declarată sau funcțională, materialele incorporate în produs, originea acestora și rezultatele emisiilor de mediu în funcție de stadiul ciclului de viață.

De exemplu, EPD-uri de tip III sunt cele mai bune pentru analiza carbonului incorporat al unui produs, fiindcă sunt dezvoltate pentru un produs individual vândut de un producător. În schimb, EPD-urile la nivel de industrie se aplica mediilor în industrie acționând mai mult ca un reper.

Indiferent dacă ne referim la clădiri sau lucrări de infrastructură (poduri, autostrăzi, baraje), antreprenorii trebuie să se aștepte la o utilizare tot mai mare a acestora, în special în utilizarea amestecurilor de beton. Astfel, managerii de proiect au posibilitate de a înlocui materialele reciclate cu produse convenționale pentru a obține un design durabil și pentru a reduce drastic o serie de impacturi asupra mediului. Aceste materiale costă în general mai puțin și sunt disponibile local.