De când matematicianul John W. Tukey a introdus termenul „software” în 1958, influența acestuia a crescut constant, de la știință și inginerie, până la transformarea discretă a arhitecturii. Inițial folosit pentru calcule structurale și desene tehnice, software-ul a devenit între timp un instrument creativ, cu un impact profund în procesul de proiectare și gândire arhitecturală.
Această transformare este deja în desfășurare: software-ul este acum integrat în modul în care gândim, proiectăm și decidem. La conferința AIA de la Boston (Architecture & Design), inovațiile prezentate au confirmat un nou capitol: software-ul și inteligența artificială nu doar optimizează procese, ci modelează decizii, sustenabilitate și reglementări.
Arhitecții și dezvoltatorii tratează codul ca pe un material de construcție: nu se taie sau modelează, ci se scrie, se testează, se iterează. În paralel, AI devine un „copilot” de design, partener în procesul creativ, ajutând la luarea deciziilor și la explorarea soluțiilor.
Chiar dacă software-ul nu a schimbat brusc logica arhitecturii, el a acționat ca un catalizator, deschizând noi posibilități în modul în care concepem spațiul. Azi, odată cu ascensiunea AI, realității augmentate și a modelelor digitale, arhitectura este privită din ce în ce mai mult ca un sistem adaptabil, deschis spre colaborare cu tehnologia.
Scanare 3D și „digital twins” în practica arhitecturală actuală
La Bienala de Arhitectură de la Veneția, Pavilionul Danemarcei a subliniat deja un mesaj-cheie: tehnologia ne ajută să înțelegem ce urmează să construim sau ce trebuie modificat. Același mesaj a reapărut la AIA25.
Aplicația Polycam, de exemplu, permite utilizatorilor să scaneze spații interioare și exterioare direct cu telefonul, generând modele 3D stratificate și planuri 2D, adică reprezentări digitale utile ale spațiilor existente.
Platforma TwinMaster duce lucrurile și mai departe: combină un „digital twin” cu un copilot AI, care generează opțiuni de design, analizează compromisuri și optimizează deciziile. Toate acestea, pornind de la o hartă de date interactivă.
AI în slujba normativelor, documentației și sustenabilității
Inteligența artificială nu înlocuiește gândirea creativă, ci preia sarcinile repetitive și greoaie. Platforma UpCodes, de exemplu, automatizează verificarea codurilor de construcție într-un mediu digital inteligent.
Permio abordează problema eternă a autorizațiilor de construcție. Cu un ghid clar pentru cerințe, coduri și politici locale, platforma ajută la reducerea blocajelor birocratice – o cauză frecventă a întârzierilor în proiectele comerciale.
ARKI propune o abordare bazată pe memorie colectivă: un motor de căutare semantică ce permite accesul rapid la detalii din proiecte anterioare, direct în fișierul curent. Arhiva devine resursă activă de inspirație și soluții.
Software pentru design sustenabil, încă din faza zero
Sustenabilitatea nu mai este un bonus, ci o necesitate. Dar schimbările cele mai mari apar în etapa incipientă a proiectelor, când datele sunt puține, dar impactul deciziilor e uriaș.
Platforma C.Scale ajută arhitecții să ia decizii bazate pe date privind decarbonizarea încă din faza de concept. Acelab, în schimb, permite o selecție mai inteligentă a materialelor, cu AI, centralizând informațiile tehnice și sustenabile într-un singur loc.
Concluzie: Proiectele nu se mai finalizează, evoluează
După cum subliniază istoricul Antoine Picon, trecem de la „reprezentare” la „simulare”, de la imagine la cod, de la produs final la proces în continuă adaptare.
Arhitectura de azi devine un ecosistem viu: alimentat de AI, digital twins, realitate augmentată și scanare 3D. Întrebarea-cheie nu mai este „ce vom construi?”, ci cum putem crea spații mai flexibile, mai durabile și mai incluzive cu ajutorul tehnologiei?
Citește și:
