Sunt puține momente în care o industrie întreagă își schimbă modul în care funcționează. Infrastructura este, încă, unul dintre acele domenii în care lucrurile se întâmplă mai degrabă reactiv, unde problemele devin vizibile abia când nu mai pot fi ignorate.

SustainStruct pornește exact de aici, din ideea că podurile și structurile critice nu ar trebui doar verificate din când în când, ci înțelese constant, în timp real. Cu o soluție care aduce împreună date satelitare, senzori și inteligență artificială, startup-ul româno-german a atras deja atenția Agenției Spațiale Europene, fiind selectat în programul ESA BIC.

Am stat de vorbă cu Maria Bratcovici și Petre Frătean, despre cum ajungi să conectezi infrastructura cu tehnologia spațială și, mai ales, despre ce înseamnă să treci de la reacție la anticipație într-un domeniu în care miza este, de cele mai multe ori, invizibilă.

SustainStruct se poziționează la intersecția dintre infrastructură, date și tehnologie spațială, trei domenii care, tradițional, nu au funcționat împreună. Cum a apărut această combinație și ce ați văzut voi că lipsește din modul în care este gestionată infrastructura astăzi?

Combinația dintre infrastructură, date și tehnologie spațială a apărut dintr-o observație foarte simplă. Infrastructura critică este încă gestionată, în mare parte, reactiv. Podurile sunt inspectate periodic, pe baza unor vizite în teren și a unor rapoarte care surprind doar un moment punctual.

Noi am văzut că lipsește continuitatea, lipsesc datele în timp real, corelările între mediu, trafic, vibrații și deformări, iar deciziile sunt luate de multe ori prea târziu.

SustainStruct a apărut exact din această nevoie de a transforma infrastructura din ceva ce verifici din când în când într-un sistem pe care îl înțelegi permanent.

Fiind un startup româno-german, veniți probabil cu două perspective diferite asupra infrastructurii și inovației. Cum se completează aceste perspective și unde apar diferențele de abordare?

Perspectiva românească și cea germană se completează foarte natural. România aduce o relație directă cu infrastructura aflată sub presiune, cu nevoia de soluții flexibile, rapide și adaptate unui context în care resursele sunt limitate, iar intervențiile sunt adesea reactive.

Germania vine cu o cultură a standardizării, a planificării pe termen lung și a integrării tehnologiei în procese deja mature. Diferența nu este neapărat una de obiectiv, ci de etapă de dezvoltare și de raportare la risc, cost și inovație.

Pentru noi, această combinație este valoroasă tocmai pentru că ne permite să construim soluții care sunt în același timp pragmatice și scalabile la nivel european.

Dacă ar fi să explicați SustainStruct în afara jargonului tehnic, nu ca produs, ci ca rol în industrie, ce schimbați, de fapt, în modul în care sunt gestionate podurile și infrastructura critică?

Dacă ar fi să explicăm SustainStruct fără tehnicități, am spune că vrem să schimbăm modul în care oamenii au grijă de infrastructură. Astăzi, multe poduri sunt întreținute după ce apar probleme vizibile.

Noi vrem ca întreținerea să înceapă înainte ca problemele să devină evidente. Practic, mutăm infrastructura din zona de reacție în zona de anticipație. Și mai e o analogie faină pe care ne place să o folosim, aceea că montăm „smartwatch-uri’’ pe componentele structurale ale infrastructurii urbane si naționale.

Spuneți că viitorul infrastructurii începe cu datele corecte. Dacă ar fi să traducem asta foarte concret, ce nu vedem astăzi la poduri și ar trebui să vedem?

Când spunem că viitorul infrastructurii începe cu datele corecte, ne referim la faptul că astăzi nu vedem cum reacționează la temperatură, trafic, vibrații, ploi abundente sau tasări ale terenului.

Nu vedem deformările milimetrice care se acumulează în timp și care, dacă sunt ignorate, pot deveni probleme structurale serioase. În prezent vedem doar defectul final; noi vrem să vedem semnalele timpurii.

Platforma voastră combină date satelitare, senzori instalați pe structură și algoritmi de machine learning. Cum se transformă aceste surse diferite de date într-o imagine coerentă asupra sănătății unei structuri?

Platforma noastră funcționează ca un sistem care pune cap la cap mai multe surse de informație. Sateliții ne oferă imaginea de ansamblu și ne ajută să observăm deplasări, deformări sau modificări ale terenului din jur.

Senzorii instalați pe structură măsoară vibrații, temperatură, umiditate, frecvențe și deplasări. Machine learning-ul este stratul care filtrează zgomotul și identifică ce este relevant și ce nu. In esența, transformăm mii de puncte de date într-o imagine coerentă și ușor de înțeles despre sănătatea structurii.

Vorbiți despre patru niveluri, detecție, localizare, evaluare și predicție. Unde apare cea mai mare complexitate, în colectarea datelor sau în interpretarea lor?

Complexitatea cea mai mare apare în interpretarea datelor. Să colectezi date este relativ simplu dacă ai senzorii potriviți. Mult mai dificil este să separi ceea ce este normal de ceea ce este îngrijorător.

Un pod poate vibra diferit pentru că este foarte cald, pentru că a plouat sau pentru că traficul este mai intens. Provocarea reală este să distingem efectele mediului de semnalele unei degradări structurale reale.

Ați fost selectați în ESA BIC, un program al Agenției Spațiale Europene, care transferă tehnologie spațială în aplicații reale. Ce ați importat concret din zona spațială în infrastructura civilă?

Din zona spațială am importat în principal două lucruri: utilizarea imaginilor SAR și utilizarea GNSS de înaltă precizie. Imaginile SAR ne permit să detectăm deformări milimetrice și modificări ale terenului din jurul podurilor, iar GNSS-ul ne ajută să urmărim deplasările structurale.

În plus, am preluat și modul de gândire specific industriei spațiale: redundanță, fiabilitate și capacitatea de a lucra cu date complexe, venite din surse multiple.

Faptul că SustainStruct este susținut de Agenția Spațială Europeană aduce o dimensiune aproape neașteptată pentru un proiect de infrastructură. Cum se schimbă ambiția și nivelul de așteptare atunci când lucrezi cu tehnologii și standarde venite din industria spațială?

Lucrul cu tehnologii și standarde din industria spațială schimbă foarte mult nivelul de ambiție. În infrastructură există încă tendința de a accepta compromisuri și de a lucra cu procese lente.

În zona spațială, toleranța la eroare este foarte mică. Asta ne obligă să construim un produs mult mai robust, mai precis și mai bine integrat decât standardul obișnuit din industrie.

Podul Porțelanului din Cluj devine primul vostru test real în mediul urban. Ce ați urmărit în alegerea acestui proiect și ce tip de date sunt esențiale în această etapă?

Podul Porțelanului din Cluj este important pentru că este un proiect real, urban, vizibil și relevant pentru oameni. Am urmărit un pod care să aibă atât valoare simbolică, cât și utilitate tehnică.

În această etapă ne interesează în special datele privind vibrațiile, deplasările, comportarea la trafic și influența mediului. Nu căutăm doar o fotografie a stării actuale, ci vrem să înțelegem cum evoluează structura în timp.

Ce ar însemna succesul acestui pilot, validarea tehnologiei sau schimbarea modului în care autoritățile privesc infrastructura?

Succesul pilotului nu înseamnă doar să demonstrăm că tehnologia funcționează. Adevăratul succes ar fi ca autoritățile să înceapă să privească infrastructura diferit, nu ca pe ceva ce repari când apar probleme, ci ca pe ceva ce monitorizezi constant pentru a preveni problemele. Validarea tehnologiei este primul pas, schimbarea paradigmei si mentalității este obiectivul real.

Dacă am avea astăzi o hartă completă a stării infrastructurii din România, credeți că am fi confortabili cu ce am vedea?

Dacă am avea astăzi o hartă completă a stării infrastructurii din România, probabil că nu am fi foarte confortabili cu ce am vedea. Am descoperi multe structuri care funcționează încă, dar care sunt deja într-o zonă de risc crescut sau de degradare accelerată.

Tocmai de aceea credem că transparența și datele sunt esențiale, nu pentru a crea panică, ci pentru a prioritiza investițiile și a interveni inteligent.

După această etapă de validare, cum arată strategia SustainStruct?

După etapa de validare, strategia SustainStruct este să extindem modelul către mai multe poduri și apoi către alte tipuri de infrastructură critică: clădiri, baraje, căi ferate, porturi sau zone industriale.

Pe termen lung, vrem să construim o platformă europeană de monitorizare predictivă, bazată pe sateliți, senzori și AI, care să permită administratorilor să ia decizii mai bune și mai rapide.

Dacă ar fi să rezumați într-o singură idee schimbarea pe care vreți să o aduceți în infrastructură, care ar fi aceasta?

Vrem să transformăm infrastructura dintr-un sistem care reacționează la probleme într-un sistem care le anticipează.

Imagine: Diana Boariu via ALLBIM NET

Urmărește SustainStruct pe:
Website