Arhitectul portughez Eduardo Souto de Moura spune că nu avea nicio experiență în proiectarea stadioanelor, și nici măcar nu era familiarizat cu fotbalul, atunci când a fost ales să realizeze stadionul municipal din Braga, unul dintre cele mai neobișnuite proiecte construite pentru Euro 2004.

„Pot spune că a fost proiectul la care mi-a plăcut cel mai mult să lucrez”, povestește el. „Când am primit proiectul, nu știam nimic despre fotbal sau despre stadioane. Dar asta este normal în arhitectură.”

Inițial, autoritățile din Braga au apelat la nume mari precum Norman Foster și Santiago Calatrava. Costurile ridicate i-au făcut însă să caute o alternativă, iar astfel proiectul a ajuns la Souto de Moura.

Chiar dacă nu avea experiență în acest tip de proiect, arhitectul a petrecut o lună mergând la meciuri, încercând să înțeleagă cum funcționează un stadion, de la fluxurile de oameni până la acces și circulație.

Dar adevăratul punct de plecare nu a fost sportul, ci locul. Terenul ales era o fostă carieră de piatră, situată într-o vale din nordul Portugaliei. După ce a urcat pe stâncă pentru a o fotografia, Souto de Moura a realizat că nu vrea să construiască pur și simplu un stadion acolo, ci să îl scoată din peisaj.

„Mi-a plăcut atât de mult fosta carieră, încât m-am gândit că, dacă aș continua să tai piatra până jos, ar rezulta ceva asemănător unui teatru roman”, spune el.

Așa a apărut ideea. Jumătate din stadion urma să fie formată direct din stâncă, iar cealaltă jumătate să fie construită din beton armat, folosind material extras chiar din sit.

Rezultatul a fost un stadion complet diferit de modelul clasic, închis, de tip bol. În locul acestuia, arhitectul a propus două tribune opuse, lăsând lateralele deschise.

„Fotbalul se joacă de la stânga la dreapta și invers”, explică el. „Nu avea sens pentru mine să existe tribune în spatele porților.”

Această decizie a creat, fără să fie planificat neapărat, și posibilitatea ca stadionul să fie privit din exterior, din peisajul înconjurător.

Un alt element definitoriu este acoperișul, suspendat pe cabluri, o soluție inspirată din colaborările sale anterioare cu Álvaro Siza. Pentru a păstra impresia de structură ușoară, arhitectul a evitat orice elemente vizibile care ar fi îngreunat vizual construcția.

Inclusiv sistemul de drenaj a fost gândit discret, căci acoperișul este ușor înclinat, astfel încât apa de ploaie să fie colectată și reutilizată pentru irigarea gazonului.

„Dacă aș fi pus două coloane pentru scurgere, ar fi arătat ca niște stâlpi și ar fi distrus ideea acoperișului suspendat”, spune el.

Finalizat pentru Euro 2004, stadionul din Braga a rămas unul dintre cele mai apreciate proiecte ale arhitectului și un exemplu de integrare radicală în peisaj. Privind înapoi, Souto de Moura îl descrie ca pe un proiect rar, unul în care constrângerile, locul și libertatea de a experimenta s-au întâlnit exact la momentul potrivit.