În ultimele 12 luni, infrastructura penitenciară din România a înregistrat o efervescență investițională discretă, dar esențială: doar 8 proiecte, dar cu o valoare totală pe șantier de 885,64 milioane RON și o suprafață de 70.166 mp, conform datelor VICTA.

Aceste cifre modeste la prima vedere ascund un efort concentrat și strategic de a remedia una dintre cele mai mari surse de condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO): condițiile precare din închisori.

În perioada 2020-2022, România a pierdut peste 40 de milioane de euro în urma deciziilor CEDO, din cauza supraaglomerării, lipsei de igienă și tratament adecvat, dar și a absenței unor infrastructuri care să respecte standardele minime de detenție. Aceste pierderi nu sunt doar simbolice sau diplomatice, ci sunt suportate direct de contribuabilii români, în timp ce sistemul penitenciar continuă să funcționeze la limita capacității, afectând nu doar deținuții, ci și personalul angajat.

Conform datelor obținute de Europa Liberă în 2021,, suma zilnică alocată de la buget pentru un deținut este de 232 de lei și aici intră cheltuielile cu personalul care-l păzește, bunurile și serviciile pe care le folosește deținutul precum și investițiile care se fac în sistemul penitenciar.

Costul mediu lunar/persoană privată de libertate raportat la bugetul total alocat în 2020 a fost în sumă de 6.050 de lei. În același timp, costul mediu lunar/persoană privată de libertate raportat la bugetul alocat pentru cheltuieli de personal în 2020 a fost de 5.043 de lei. Asta înseamnă că, 83% din cheltuiala statului cu deținuții se duce pe cheltuieli de personal.

În plus, Administrația Națională a Penitenciarelor își continuă eforturile sistemice: în ultimii ani au fost date în folosință 216 spații de detenție, altele 505 sunt în lucru, iar redistribuirea deținuților și suplimentarea personalului au intrat într-un proces gradual de soluționare.

Tipologia proiectelor în desfășurare

Dintre cele 8 proiecte analizate, două sunt în faze ante-construcție, patru sunt deja în execuție, iar două au fost finalizate. Intervențiile vizează în proporții relativ echilibrate: 2 sunt construcții noi, 3 lucrări de renovare și reparații, iar alte 3 presupun modernizare și extindere. Astfel, harta investițiilor nu sugerează un boom cantitativ, ci mai degrabă o corectare calitativă, direcționată spre eficientizarea logisticii și îmbunătățirea condițiilor de detenție.

Cel mai mare proiect în derulare este penitenciarul din Berceni, județul Prahova (ID Proiect: P233895): o unitate cu 1000 de locuri, având o valoare estimată la 640,08 milioane RON și o suprafață de 12.741 mp. Antreprenorul lucrării este Arcada Company, aceeași firmă implicată și în al doilea cel mai amplu proiect (ID Proiect: P245607): Penitenciarul P48 din Unguriu, județul Buzău, cu o capacitate de 900 de locuri și un regim semideschis și deschis.

Acesta se ridică la o valoare de 228,23 milioane RON, pe o suprafață de 33.277 mp. Ambele proiecte reflectă o tendință de descentralizare și adaptare la regimuri de detenție diferențiate, în acord cu directivele europene.

Tot în acest interval, se desfășoară lucrări la un pavilion multifuncțional și o bază sportivă, într-un alt proiect remarcabil (ID Proiect: P331495), cu o valoare de 10,82 milioane RON și o suprafață de 14.740 mp, executat de Delta Termo Construct 1999. Investiția semnalează un accent tot mai pronunțat pe facilități de reintegrare socială și activități extra-carcerale.

Infrastructură specializată, standarde stricte

Chiar dacă numărul proiectelor este mic, impactul lor este major. Vorbim despre infrastructură specializată, cu cerințe stricte privind securitatea perimetrală, regimul de izolare, zonele de vizită, blocurile alimentare, saloane medicale și spațiile dedicate activităților educaționale. Nu sunt construcții obișnuite, ele implică standarde complexe și echipamente costisitoare, iar întreținerea acestora presupune resurse constante, din fonduri publice.

Pe fondul presiunii europene și al promisiunilor interne de reformă, aceste investiții nu mai pot fi amânate. Ele au dublu scop: prevenirea unor noi sancțiuni și asigurarea unor condiții umane minime. În același timp, societatea civilă ridică o întrebare incomodă, dar legitimă: cât din bugetul public ar trebui să fie direcționat către reabilitarea unor spații de detenție, în detrimentul investițiilor în prevenție, educație sau sănătate publică?