De la celebra idee formulată de Ludwig Feuerbach, „suntem ceea ce mâncăm,” până la preocupările actuale legate de nutriție și sănătate, relația dintre consum și corp este astăzi bine înțeleasă.

Mult mai puțin discutată rămâne însă o altă dimensiune esențială, impactul materialelor din spațiile în care trăim.

Populația globală petrece aproximativ 90% din timp în interior, iar materialele utilizate în construcții continuă să fie tratate predominant ca alegeri tehnice sau estetice.

În realitate, acestea pot deveni surse constante de expunere la substanțe cu potențial nociv, influențând direct sănătatea ocupanților.

Această schimbare de paradigmă este susținută de Healthy Materials Lab, un laborator de cercetare fondat în 2015 în cadrul Parsons School of Design din New York.

Inițiativa pornește de la premisa că selecția materialelor nu este doar o decizie de proiectare, ci o problemă de sănătate publică, cu implicații directe asupra mediului construit și a ecosistemelor.

Dincolo de carbon: materialele și sănătatea umană

În ultimii ani, discuțiile despre sustenabilitate în arhitectură au fost dominate de indicatori precum eficiența energetică și emisiile de carbon.

Deși esențiali, acești parametri operează la scară macro și lasă adesea în plan secund relația directă dintre materiale și sănătatea utilizatorilor.

Reprezentanții laboratorului atrag atenția că acest concept de „material health” era aproape absent din discursul arhitectural în urmă cu un deceniu. Între timp, însă, cercetările au evidențiat faptul că numeroase materiale utilizate în amenajările interioare eliberează compuși chimici care se acumulează în aer și, implicit, în organism.

Această realitate este strâns legată de utilizarea pe scară largă a materialelor derivate din industria petrochimică. Finisajele din vinil, spumele sintetice sau vopselele convenționale conțin adesea compuși organici volatili și plastifianți, substanțe asociate cu probleme respiratorii și, în unele cazuri, cu afecțiuni cronice mai complexe.

Potrivit specialiștilor, efectele nu sunt distribuite uniform, ci afectează în mod disproporționat categoriile vulnerabile, în special în sectorul locuințelor accesibile, unde calitatea materialelor este adesea limitată de constrângeri bugetare.

De la cercetare la practică: cum se schimbă specificațiile

Unul dintre aspectele definitorii ale abordării Healthy Materials Lab este orientarea către practică. În loc să rămână la nivel teoretic, cercetarea este transpusă în instrumente concrete pentru arhitecți și proiectanți, ghiduri de specificații, baze de date de materiale, cursuri tehnice și proiecte demonstrative.

Metodologia propusă pornește de la o întrebare simplă: „Din ce este făcut acest material?”. Evaluarea continuă apoi pe mai multe niveluri, analizând compoziția chimică, procesul de extracție și producție, impactul asupra sănătății, performanța pe ciclul de viață și efectele asupra mediului.

Acest proces, cunoscut ca „vetting”, extinde criteriile clasice de selecție prin introducerea unor factori precum toxicitatea și expunerea, transformând alegerea materialelor într-o decizie strategică.

Alternativele: de la materiale mai puțin nocive la sisteme regenerative

În paralel cu identificarea riscurilor, laboratorul promovează tranziția către materiale cu impact redus sau chiar pozitiv asupra mediului. Acestea sunt clasificate în funcție de nivelul de transformare, de la materiale mai sănătoase, care reduc expunerea la substanțe toxice, până la soluții regenerative, integrate în cicluri biologice.

Un exemplu relevant îl reprezintă vopselele minerale, pe bază de var sau silicați, care înlocuiesc produsele convenționale pe bază de polimeri sintetici.

Aceste alternative au emisii reduse de compuși volatili, permit o mai bună permeabilitate la vapori și pot contribui, în timp, la captarea dioxidului de carbon.

La o scară mai amplă, materiale precum hempcrete-ul (sau betonul de cânepă, este un material de construcție ecologic, bio-compozit, realizat din cânepă, var și apă) ilustrează o schimbare structurală în modul de construire.

Aceste sisteme nu doar reduc energia încorporată, ci participă activ la cicluri naturale, prin stocarea carbonului și susținerea lanțurilor agricole.

Bariere și oportunități în piață

Deși alternativele există, adoptarea lor rămâne limitată. Industria construcțiilor continuă să favorizeze soluțiile consacrate, iar introducerea unor materiale noi este adesea percepută ca un risc, în lipsa unor reglementări clare și a unei cereri consistente din piață.

Aici, rolul arhitecților și proiectanților devine esențial. Specificația materialelor nu mai este doar o etapă tehnică, ci un instrument de influențare a pieței. Fără cerere din partea profesioniștilor, materialele mai sigure sau regenerative rămân marginale.

Pentru a susține această tranziție, Healthy Materials Lab dezvoltă resurse accesibile și parteneriate cu organizații și comunități, facilitând integrarea criteriilor de sănătate în procesele de proiectare.

O schimbare de paradigmă

În ultimul deceniu, inițiativa a contribuit la extinderea conceptului de sustenabilitate în arhitectură, adăugând dimensiuni precum toxicitatea, expunerea și lanțurile de aprovizionare.

Dacă ideea că „suntem ceea ce mâncăm” a devenit un truism, realitatea contemporană sugerează că suntem, într-o măsură semnificativă, și ceea ce ne înconjoară.

Iar cum timpul petrecut în interior este dominant, materialele nu mai pot fi privite ca simple componente tehnice, ci ca factori activi care influențează direct sănătatea și calitatea vieții.

Această schimbare redefinește rolul arhitectului și al industriei construcțiilor, mutând accentul de la performanță strict tehnică la responsabilitate extinsă față de utilizatori și mediu.