Când vine vorba de orașe care se scufundă, gândul zboară imediat la Veneția. Dar în realitate, cel mai amenințat oraș de pe planetă este mult mai mare și se afundă de zeci de ori mai repede: Jakarta, capitala Indoneziei, cu peste 11 milioane de locuitori.
Este un hub urban major pentru Asia de Sud-Est, cu zgârie-nori impunători, o istorie complexă și rol esențial în economia, cultura și politica țării. Dar 40% din suprafața sa se află deja sub nivelul mării, iar proiecțiile arată că, până în 2050, mare parte din oraș ar putea fi complet sub apă.
De ce se scufundă Jakarta?
Orașul este construit pe o câmpie joasă, traversată de 13 râuri și afectată constant de ploi musonice. În lipsa unei infrastructuri adaptate și a unui plan urban coerent, orașul a crescut haotic în ultimele decenii – în special prin dezvoltarea de așezări informale de-a lungul râurilor. Acest lucru a dus la blocarea scurgerii apelor, pierderea zonelor verzi și a luncilor naturale.
Însă principala cauză o reprezintă extracția excesivă de apă din pânza freatică, o soluție disperată pentru locuitorii din cartierele fără acces la rețeaua publică de apă. Această practică a dus la tasarea solului și accelerarea fenomenului de scufundare.
Răspunsul: un zid de 40 miliarde de dolari și un nou oraș-capitală
Pentru a preveni dezastrul, guvernul indonezian a lansat un proiect ambițios: un zid de protecție de 32 km lungime în Golful Jakarta, însoțit de 17 insule artificiale, dintre care unele vor forma simbolic forma păsării mitice Garuda, emblema națională.
Zidul va funcționa ca un baraj împotriva creșterii nivelului mării și va integra un sistem complex de ecluze pentru controlul apei din râurile orașului. În faza finală, barajul va fi închis complet, formând un lac de acumulare cu apă dulce, menit să reducă presiunea asupra surselor subterane.
Proiectul este proiectat de o firmă olandeză din Rotterdam, o paralelă istorică interesantă cu perioada colonială, în care Jakarta (Batavia, atunci) a fost modelată după Amsterdam.
…Dar soluția e mai complicată decât pare
Criticii avertizează că zidul ar putea perturba ecosistemele marine, închide râuri poluate într-o lagună toxică și disloca comunități de pescari fără despăgubiri adecvate. Mai mult, construcția depinde masiv de investiții private și terenuri recultivate, alimentând suspiciuni privind prioritizarea intereselor comerciale în detrimentul celor sociale.
Și mai controversat: în paralel cu zidul, Indonezia construiește un nou oraș-capitală, Nusantara, în mijlocul junglei din Kalimantan. Gândit ca un oraș verde și smart, acesta ar trebui să preia funcțiile administrative de la Jakarta. Însă proiectul e deja criticat pentru defrișări, expulzarea populațiilor indigene și lipsa investițiilor externe.
Lecția din Jakarta
Povestea Jakarta e mai mult decât un megaproiect de infrastructură, e un caz extrem care arată cum planificarea deficitară, lipsa infrastructurii de bază și presiunile climatice se pot combina într-o criză urbană complexă. Poate că soluțiile nu trebuie să arate ca un film SF, ci să înceapă de la lucruri esențiale: acces real la apă potabilă, reglementări aplicate, protecția comunităților vulnerabile și o relație sănătoasă cu mediul natural.
