În Japonia, una dintre cele mai exigente piețe din lume din punct de vedere seismic, a fost finalizată prima locuință cu două niveluri realizată prin imprimare 3D și aprobată oficial de autorități.

Nu este doar un proiect spectaculos din punct de vedere arhitectural. Este, probabil, unul dintre cele mai clare semnale că tehnologia 3D printing începe să depășească faza experimentală și să intre în zona construcțiilor reglementate.

Proiectul a fost realizat în orașul Kurihara, folosind sistemul BOD2 al companiei daneze COBOD, unul dintre principalii jucători globali în construcții 3D printate. Execuția a fost realizată de compania japoneză Kizuki, iar designul inspirat de forme organice, asemănător unei peșteri, a fost dezvoltat împreună cu biroul de arhitectură Onocom.

Până acum, majoritatea construcțiilor 3D printate s-au limitat la structuri de mici dimensiuni sau clădiri cu un singur nivel. Trecerea la o locuință cu două etaje, certificată pentru zone seismice, schimbă fundamental discuția despre aplicabilitatea tehnologiei.

Ce înseamnă, de fapt, certificare

Japonia are unele dintre cele mai stricte standarde de proiectare seismică din lume. Faptul că o locuință realizată prin imprimare 3D a trecut acest filtru înseamnă mai mult decât validare tehnică, înseamnă acceptare instituțională.

Iar în construcții, acceptarea de către autorități este momentul în care o tehnologie începe cu adevărat să fie adoptată.

Casa a fost realizată aproape integral cu ajutorul imprimantei 3D, inclusiv elemente structurale complexe. Pereții au fost produși ca elemente multifuncționale, într-un singur proces, integrând structura, designul și spațiile pentru instalații.

Rezultatul este o reducere semnificativă a etapelor ulterioare de execuție și o eficiență mai mare în șantier.

În același timp, procesul elimină necesitatea cofrajelor tradiționale, reduce transportul de materiale și permite o libertate de design greu de atins prin metode convenționale.

Un alt aspect relevant este modul în care proiectul a gestionat condițiile de mediu. Imprimarea a fost realizată în etape, atât la temperaturi scăzute, sub 10°C, cât și în condiții de vară, la peste 30°C.

Aceste variații, care în mod normal pot afecta procesele de construcție, nu au compromis execuția, ci au demonstrat că tehnologia poate funcționa în condiții reale, nu doar controlate.

Proiectul din Japonia nu este important doar pentru că este primul de acest fel, ci este relevant pentru că marchează un punct de inflexiune.

Dacă până acum construcțiile 3D printate erau asociate cu prototipuri, proiecte pilot sau experimente arhitecturale, apariția unei clădiri certificate seismic sugerează o schimbare clară. = Tehnologia începe să fie compatibilă cu cerințele reale ale industriei.