Cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au prezentat proiectul experimental „Heirloom House”, un sistem format din componente structurale modulare din beton, concepute pentru a fi reconfigurate manual și utilizate pe termen extrem de lung, până la 1.000 de ani.

Proiectul a fost dezvoltat de studioul de cercetare Matter Design, în parteneriat cu divizia de cercetare și dezvoltare a producătorului de materiale de construcții Cemex. Conceptul propune o abordare diferită asupra durabilității în arhitectură, pornind de la ideea că problema clădirilor nu este, de cele mai multe ori, degradarea structurală, ci faptul că devin depășite funcțional.

Heirloom House este alcătuit din nouă componente masive din beton, care pot fi mutate și reorganizate în funcție de nevoile utilizatorilor. Elementele au forme inspirate de bolovani și includ baze rotunjite care permit pivotarea și repoziționarea lor fără echipamente complexe.

Sistemul a fost conceput pentru a permite multiple configurații spațiale și pentru a reduce nevoia de demolare, renovări majore sau consum suplimentar de materiale în timp.

Potrivit echipei de proiect, conceptul răspunde unei probleme tot mai evidente în industrie, clădirile sunt proiectate să reziste zeci sau sute de ani, însă modul în care oamenii utilizează spațiile se schimbă mult mai rapid.

Cercetările realizate în cadrul MIT arată că durata medie de viață a unei clădiri moderne este, în multe cazuri, mai scurtă decât speranța medie de viață a unei persoane.

Proiectul vine și ca răspuns la presiunea tot mai mare privind reducerea impactului climatic al sectorului construcțiilor. În loc să demolăm și să reconstruim constant, putem proiecta clădiri care evoluează odată cu utilizatorii lor.

Din perspectiva Cemex, proiectul reprezintă și un exercițiu de cercetare aplicată în domeniul materialelor de construcții.

„Proiectarea pentru un orizont de 1.000 de ani ne obligă să regândim rolul betonului în arhitectură”, spune Davide Zampini, vicepreședinte global R&D în cadrul Cemex. „Ideea este ca betonul să poată rezista, fi reconfigurat și chiar să își crească valoarea în timp.”

Pe lângă componenta tehnologică și arhitecturală, proiectul introduce și o dimensiune economică. Utilizarea repetată a acelorași elemente constructive ar putea reduce semnificativ consumul de materiale și necesarul de forță de muncă asociat renovărilor și reconstrucțiilor.

În viziunea echipei MIT, aceste componente ar putea deveni în timp obiecte transmise între generații, de unde și denumirea Heirloom House.

Proiectul continuă o serie de cercetări dezvoltate de Brandon Clifford și colaboratorii săi la MIT privind structurile megalitice și sistemele constructive mobile. În 2015, echipa a demonstrat inclusiv posibilitatea mutării unor blocuri masive de beton cu un efort minim, folosind geometrii inspirate din structuri antice.

Prin Heirloom House, cercetătorii propun o schimbare de perspectivă asupra construcțiilor, de la clădiri concepute pentru înlocuire, la infrastructuri capabile să se adapteze și să rămână relevante timp de generații.

Imagini: (c) Matter Design