În multe colțuri ale țării, localitățile dau loc unor așezări de dimensiunea unor cartiere urbane. Vechile case țărănești, cu pereți prăfuiți și acoperișuri de șindrilă, par să-şi fi predat ştafeta noilor ansambluri rezidenţiale și hale industriale.
În comuna Giroc (Timiș), cu aproape 22.300 locuitori în 2021, Victa raportează nu mai puțin de 534 de proiecte noi în ultimele 12 luni, din care 484 rezidențiale private şi restul hale industriale şi spaţii de birouri/comerciale.
Situații comparabile găsim în Dumbrăvița (Timiș), cu 385 proiecte noi (inclusiv 314 rezidențiale), sau în Florești (Cluj), cea mai mare comună a țării cu 52.735 locuitori, unde s-au monitorizat 254 de proiecte (majoritatea rezidențiale).
În consecință, aceste comune nu se mai deosebesc foarte mult de orașe mici, ele construiesc, anual, cât un oraș întreg.
Vestul ţării: Timișoara plus
În vestul României, dinamica periurbană e bine documentată. Comune precum Giroc și Dumbrăvița se identifică acum drept avanposturi ale Timișoarei. Primăria Dumbrăvița a fost inclusă recent oficial în strategia urbană a zonei metropolitane Timișoara.
În același timp, numărul mare de lucrări nou inițiate reflectă apetitul investitorilor: pentru 2024-2025 s-au autorizat sute de locuințe, dar și facilități conexe. Ca să luăm un exemplu, în Giroc, 484 dintre cele 534 proiecte sunt locuințe private, 23 proiecte industriale și 70 birouri/comercial.
Dumbrăvița a înregistrat 314 astfel de proiecte rezidențiale, la care se adaugă 23 de proiecte hoteliere și de relaxare și aproape două duzini de spații comerciale și de birouri. Practic, sistemele de infrastructură (școli, străzi, gaze, apă) sunt presate simultan de cifre de oraș.
Transilvania de Nord: flacăra rezidențială.
Florești (Cluj), recent supranumită munte în aeroport datorită densității sale, devine un alt caz clasic: cu 52.735 de locuitori (o creștere spectaculoasă de peste 130% față de 2011), comuna a pus terenuri la dispoziția dezvoltatorilor. În 12 luni s-au înregistrat 254 de proiecte noi, 214 rezidențiale, 33 destinate retailului și 17 birourilor.
Estul țării: satul care intră în oraș.
La Iași și împrejurimi observăm același fenomen. Comuna Miroslava, cu 28.534 locuitori la recensământ (13 sate), a avut 125 de proiecte în ultimele 12 luni, dintre care 78 rezidențiale private, 24 de hale industriale și 9 spații hotel și relaxare.
Dezvoltatorii construiesc cartiere de case și depozite logistice pe unde s-ar fi întins până recent lanuri de porumb. Iar populația Miroslavei continuă să crească spre vecinătatea municipiului. În unele sate din apropiere, caietele de sarcini pentru utilități abia fac față cererii de noi racordări.
Zona Bucureștiului: Ilfov ca provincie de metropolă.
Cifrele din jurul Capitalei sunt și mai șocante. Chiar în județul Ilfov, mai multe localități periurbane ale Capitalei, precum Voluntari, Bragadiru și Popești-Leordeni, au statut de oraș, dar ritmul construcțiilor le transformă aproape de realitate în comune-sat, cu sute de proiecte noi anual.
Voluntari, la nord de București, are 47.366 locuitori și un portofoliu de 152 de proiecte (în ultimele 12 luni), din care 127 rezidențiale, 24 de retail și 17 de birouri/comercial.
În Popești-Leordeni (53.434 locuitori), sunt 225 de proiecte noi (124 rezidențiale, 75 industriale, 48 birouri/comercial și 40 retail). Bragadiru (40.080 loc.) a adunat 265 de proiecte în ultimele 12 luni, din care 229 rezidențiale, 13 hale industriale și aproape 50 de clădiri de birouri și retail.
Otopeni (21.750 locuitori), cunoscut pentru aeroport, a avut 175 proiecte, cu 91 rezidențiale, 24 spații de birouri, 31 industriale și 14 retail.
Cristian, județul Brașov, crește cu pași de oraș: 103 proiecte în doar 12 luni
Construcțiile par că nasc cartiere întregi de la zero. În imagine vedem un model de locuință rămas dintr-un sat vechi, în timp ce realitatea locală este complet diferită. Tot mai multe case asemănătoare dispar sub betonul noilor ansambluri. De exemplu, Cristian (județul Brașov), o comună de doar 6.292 locuitori în 2021, a raportat 103 proiecte noi (85 rezidențiale) în ultimele luni, iar localitatea se extinde spre sud-vest, spre pantele orașului Brașov.
La nivel macro, acestor exemplificări li se adaugă multe altele: ansambluri rezidențiale în Chiajna, Buftea sau Corbeanca (Ilfov), mici cartiere de blocuri în Alba Iulia și Ploiești, spații industriale lângă Focșani sau Tg. Mureș. Toate indică o tendință generală: ruralul devine semi-urban.
Între provocări și oportunități urbanistice
În raport cu orașele propriu-zise, aceste comune hibride ridică probleme urbanistice complexe. Autoritățile locale deconectate oficial încă de statutul de oraș muncesc intens pentru a asigura infrastructura, extind rețeaua de apă-canal, construiesc școli și șosele noi pentru cele câteva mii de noi locuințe apărute.
Rata de urbanizare a României (54,8% la nivel național în 2025) s-a amânat până acum pe seama acestor localități în expansiune. Dar acum ele revin ca un vid de locuințe și servicii care trebuie umplut.
După cum remarca un jurnalist local pentru Timișoara, procesul seamănă cu „un fel de Mexic boieresc” în zona metropolitană. Deși nu sunt încă orașe, comune ca Dumbrăvița sau Giroc construiesc bloc după bloc și grădinițe cu zeci de locuri. Legătura directă cu zonele urbane, oficială sau informală, accelerează fenomenul, Dumbrăvița primește fonduri europene prin strategia Timișoarei, iar investitorii văd terenuri ieftine la margine de aglomerare.
În concluzie, comunele care construiesc cât un oraș nu mai sunt excepții, ci reguli regionale. Datele statistice Victa și INS arată o piață a construcțiilor extrem de activă, stimulată de fonduri publice și private.
Practic, satele dezvoltă birouri, parcări și blocuri la fel ca orice oraș, se modernizează rapid spre tiparul urban. Acest fenomen ridică întrebări de fond: cum vor fi adaptate planurile de urbanism, cum vor fi finanțate serviciile publice și cum se va schimba peisajul local pe termen lung?
Până atunci, cifrele vorbesc de la sine. Comune precum Giroc, Dumbrăvița sau Florești însumează deja volum de construcții comparabil cu multe municipii.
