O echipă de cercetători de la ETH Zurich și Institutul de Cercetare Empa a dezvoltat un proces prin care rumegușul este transformat, cu ajutorul struvitului (un mineral pe bază de fosfat de amoniu și magneziu, cunoscut pentru proprietățile sale ignifuge), într-un material compozit reciclabil și necombustibil.

Potrivit studiului, materialul ar putea fi utilizat pentru pereți interiori, oferind o alternativă ușoară la plăcile aglomerate pe bază de ciment.

Pentru obținerea compozitului, cercetătorii au folosit o enzimă extrasă din semințe de pepene verde, care controlează procesul de cristalizare a struvitului. În urma procesului s-au format cristale de dimensiuni mari, care au umplut golurile dintre particulele de rumeguș și le-au legat între ele. Materialul rezultat a fost presat în matriță timp de două zile, apoi scos pentru uscare.

Cercetătorii susțin că noul material ar putea atinge aceeași clasă de rezistență la foc ca plăcile pe bază de ciment, utilizate frecvent în amenajările interioare. Spre deosebire de acestea, însă, compozitul pe bază de struvit și rumeguș este mai ușor și are o amprentă de carbon mai redusă.

Testele au arătat că materialul prezintă atât proprietăți necombustibile, cât și rezistență ridicată la foc. La temperaturi ridicate, struvitul se descompune și eliberează vapori de apă și amoniac, absorbând căldura din mediul înconjurător și generând un efect de răcire. Gazele eliberate contribuie, de asemenea, la reducerea oxigenului din jurul flăcării, limitând propagarea incendiului.

În cadrul testelor termice, materialul a format, în timpul arderii, un strat protector de material anorganic și carbon, care a împiedicat extinderea focului. „Panourile din rumeguș și struvit se autoprotejează”, au explicat cercetătorii.

Materialul este, de asemenea, reciclabil. Prin măcinare și încălzire, acesta poate fi descompus, eliberând amoniacul și permițând separarea rumegușului.

Cercetătorii intenționează să optimizeze în continuare materialul și să identifice soluții eficiente pentru scalarea producției. Struvitul apare în mod natural în medii bogate în materie organică (de exemplu în stații de epurare a apelor uzate), se formează ca un fel de cristal alb/incolor și este cunoscut pentru că poate bloca conductele (în instalații de apă uzată), dar poate fi și recuperat și reutilizat.

Deși este în prezent mai costisitor decât lianții polimerici sau cimentul, acesta ar putea fi obținut din stațiile de epurare.

Alte inovații recente în domeniul materialelor includ cercetări ale MIT privind utilizarea plasticului reciclat pentru structuri de locuințe, precum și proiecte ale Universității din Edinburgh care valorifică deșeurile plastice prin procese biologice.