România are astăzi un paradox: o cinematografie tot mai apreciată internațional, dar o rețea de săli care abia supraviețuiește după decenii de închideri și pierdere a infrastructurii.
Potrivit HotNews, în 2024, România avea doar 108 cinematografe funcționale, care au găzduit peste 11 milioane de spectatori.
O cifră care contrastează puternic cu perioada de glorie dinainte de 1989, când țara avea 4.637 de cinematografe și instalații cinematografice. Scăderea masivă a rețelei de săli nu a fost doar o consecință a trecerii timpului: a fost influențată de privatizări, lipsa unei viziuni coerente și, după cum spune Tudor Giurgiu, regizor și președinte TIFF, de „jaful imobiliar și lipsa de viziune”. Acesta continuă: „a fost un fenomen care astăzi atârnă foarte greu în performanța oricăror filme românești”.
Producătoarea Ada Solomon descrie clar perioada de aur a cinematografelor românești. Înainte de 1989, mersul la cinema era probabil singura formă de entertainment real, alături de teatru. Filmele se bucurau de săli pline, iar un succes de box office depășea 1 milion de bilete vândute.
În prezent, succesele mari vând doar circa 100.000 de bilete. Această transformare reflectă schimbarea consumului cultural, dar și declinul infrastructurii.
Degradarea rețelei a fost graduală și profundă. După 1989, administrația post-comunistă a trebuit să reorganizeze întregul sector cultural, iar cinematografele de stat nu au reușit să se adapteze noii economii de piață. Anul 2000 a marcat un punct critic: niciun film românesc nu a fost produs.
În paralel, rețeaua fizică a sălilor a continuat să se deterioreze, iar mallurile care au apărut mai târziu au redistribuit publicul și spațiile comerciale, în detrimentul cinematografelor tradiționale.
Cazuri simbolice, precum Cinematograful Marconi, rămân dovada vizibilă a abandonului: timp de peste 20 de ani, clădirea a fost în paragină. În iulie 2025, ARCEN a anunțat preluarea spațiului și transformarea acestuia într-un hub cultural, cu finalizare programată până în 2029.
Astfel de exemple arată că există un potențial real pentru reabilitări patrimoniale, care combină valorificarea culturală cu funcțiuni moderne și multifuncționale.
Declinul cinematografiei românești a avut și efecte indirecte: filmele românești sunt acum mai bine vândute în străinătate decât în țară, în mare parte din cauza lipsei cinematografelor, explică Giurgiu.
Pe fond european, situația nu este singulară. În Cehia, de exemplu, rețeaua de cinematografe a trecut și ea printr-un declin, dar acum sunt deschise noi spații, în special în orașele mici, unde sălile sunt folosite și pentru evenimente comunitare.
În Italia, orașul Milano a scăzut de la 160 de cinematografe în anii ’60 la doar 30 astăzi, majoritatea în centre comerciale mari. Aceste exemple oferă lecții de adaptare: cinematograful devine un spațiu multifuncțional și un patrimoniu, nu doar o afacere.
Ce ne arată datele VICTA
În ultimele 12 luni, VICTA a monitorizat 23 de proiecte cinematografice la nivel național, cu o valoare totală estimată de 303,93 milioane RON. Suprafața totală implicată în aceste 23 de proiecte se ridică la 33.201 m², ceea ce înseamnă o suprafață medie de aproximativ 1.443 m² pe proiect.
Din totalul proiectelor monitorizate:
- 4 sunt construcții noi
- 17 sunt renovări
- 1 proiect este modernizare
- 1 proiect reprezintă o extindere
Stadiului proiectelor arată o diversitate în progresul implementării:
- 7 proiecte sunt în faze ante-construcție
- 9 proiecte sunt în construcție
- 2 proiecte sunt în amenajare
- 5 proiecte sunt finalizate
Din cele 23 de proiecte:
- 15 proiecte sunt finanțate public, însumând o valoare de 266,37 milioane RON. Aceasta reprezintă aproximativ 87,6% din valoarea totală.
- 8 proiecte sunt private, cu o valoare de 37,56 milioane RON (≈12,4%)
România se află la intersecția dintre un trecut în care mersul la cinema era masiv și un prezent în care sălile sunt puține, dar filmele au reuşit să-și recâștige vocea internațională.
HotNews documentează această transformare și oferă o narațiune critică despre cauze, privatizări, jaful imobiliar, schimbarea ofertei media, în timp ce datele VICTA arată că există un început de răspuns operativ: 23 de proiecte, multe renovate, finanțate în majoritate public.
